miercuri, 25 martie 2009

Alternativa pentru România

Anul electoral 2009, poate însemna pentru România schimbarea viziunii politicii autohtone, prin votul cetăţeanului. Stânga românească propune o alternativă viabilă pentru preşedenţia ţării, cel mai probabil dl. Mircea Geoană fiind candidatul PSD. Importanţa acestor alegeri constă în posibilitatea de emancipare a românului faţă de politica de tavernă şi mahala promovată de actualul preşedinte. Nu sunt un simpatizant al actualei structuri guvernamentale şi consider că nu este benefică coexistenţa stângi cu PD-L-ul, atât din punct de vedere doctrinar, deoarece PD-L şi Traian Băsescu au renegat politicile de stânga trecând la populari (mai mult populism) si demonizând stânga româneasca caracterizând-o comunistă şi deplin coruptă, dar şi datorită unor incompatibilităţi economice dintre viziunile PSD şi PD-L, aplicabile în vreme de criză.
Totuşi atitudinea uşor distantă a preşedintelui PSD, vizavi de măsurile luate pâna acum de coaliţie, prudentă, este binevenită deoarece poporul trebuie să judece guvernul binecuvântat de Băsescu, şi să-i deconteze prin vot meritele sau eşecurile.
Această guvernare a devenit o „asociaţie de asigurări reciproce”, contra incendiului, riscurile asigurate de cele două partide fiind inegale. Sper ca social-democraţia să locuiască într-o casă aflată cât mai departe de materiale inflamabile.
Din 2004 încoace, dl. Traian Băsescu guvernează România. Da, după bunul plac... politica autohtonă este dominată de acest personaj usor caraghios, ce a transformat Parlamentul ţării în prostituata Babilonului de fiecare dată, jignind politicienii liberali, social-democraţi, conservatori, naţionalişti, maghiari, terfelind imaginea acestei instituţii de care depinde republica, democraţia, asemenea unui autocrat oriental. Ba uneori îmi aminteşte de Mao...este adevărat, cultul personalităţii dl. Basescu nu se rezumă la o cărticică roşie, direct, ci este indirect indus mai ales prin media cu ajutorul unor scenete de prost gust... consumând alcool cu Becali, conducând băut, molestând ziariste şi confiscând telefoane, dansând în genunchi cu pirandele etc.
In 2004 -2005, Băsescu sa lovit de rezistenţa opusă de PNL, respectiv Patriciu. A încercat să construiască un partid mare prezidenţial, dar nu ia reuşit. Apoi a început să se lupte cu: comuniştii, oligarhii, teroriştii, trusturile de presă, politicieni, termopanele lui Năstase, corupţi, maghiari, ziarişti, moguli şi lista rămâne deschisă. După eliminarea PD-ului de la Palatul Victoria, sa dezis de guvernare şi a trecut la atacuri sistemtice la premier. În 2008, a format altă coaliţie sperând să poată prinde în joc şi PSD-ul pentru alegerile din toamnă.
Dar haideţi să facem un scurt raport a “succesurilor” dl. Basescu în aceşti ani de guvernare.
Limitarea corupţiei, creşterea puterii de cumpărare a cetăţeanului, eficientizarea şi debirocratizarea instituţilor şi nu în ultim rând descentralizarea, toate au fost făcute publice în campanie sub formă de promisiuni, dar nerealizate în acest interval. Abuzurile de putere, derapajele de la prevederile constituţionale, practicile de eludare a rolului Parlamentului în procesele politice au fost realităţi în guvernarea dezastruoasă de pâna acum, coordonată de Băsescu. Divergenţele dintre Băsescu şi Tăriceanu au plafonat politica româneasca la un nivel mediocru blocând decizii şi măsuri politico-administrative.
Alternativa stângii pentru alegerile din 2009 va fi una generoasă. Contextul crizei nu trebuie să provoace SCUZE. Putem să amelioram situaţia economică a ţării din mers, prin politici prudente şi eficiente.
O modernizare naturală şi durabilă presupune în primul rând investiţia în infrastructură, generatoare de locuri de muncă (scade somajul) şi stimulatoare de investiţii imediate în turism (de ce ne rezumăm de exemplu în sudul ţării doar la turismul din Valea Prahovei? Valea Oltului, Râmnicu Vâlcea – Sibiu, altă zonă splendidă care ar atrage foarte mulţi investitori chiar şi în criză, plus că ar coborâ preţul în zona Prahovei prin concurenţă).
Reintroducerea unei politici fiscale bazată pe impozitarea progresivă. Cota unică avantajează doar o pătura mică a societăţii, cea cu capital excesiv. Reducerea graduală a impozitelor pe salarii şi pe profit, pe criterii bine diferenţiate, trebuie corelată exclusiv cu facilitarea investiţiilor agenţilor economici.
Creşterea investiţiilor în agricultură, stimularea producătorilor autohtoni, pentru a putea face concurenţa importurilor atât de apăsătoare. Este nevoie de asistenţa unor specialişti pentru a putea folosi fondurile disponibile de la U.E. pentru agricultură.

Rezolvarea crizei morale
Valorificarea timpului şi automat a muncii a fost catalizatorul modernităţii. Omul a învatat să-şi împarta timpul, să-şi eficientizeze automat munca, să-şi reformuleze relaţia cu cetatea şi spaţiul intim, adică familia. Moralitatea modernă, capitalistă a mărşăluit prin timp cu apetitul pentru producţie, creeativitate.
După 1945, S.U.A., ţara care extinsese acest sistem, a creat un orizont paralel bazat exclusiv pe consum care sa rezumat la un cuvânt: entertainment . Acest sistem structurat în mare parte pe consum a dat la o parte producţia lăsând loc consumului. Pilonul esenţial al capitalismului modern, timpul, nu a fost regăsit în cel contemporan, entertainment-ul nefiind legat ombilical de timp.
Este necesar să explicam cetăţeanului că noua configuraţie economică globală nu poate ocoli România şi că aspectele economice sunt strâns legate de considerentele morale – trebuie să muncim mai mult.
Dl. Mircea Geoana este varianta cea mai bună pentru Administraţia Presidenţială a României. În ciuda deselor critici că ar fi „moale”, că nu ar avea autoritate, a demonstrat că poate conduce eficient partidul.
Sub mandatul sau PSD a scos un scor bun, la alegerile locale şi parlamentare de anul trecut, reuşind să scoată stânga alături de mai tinerii săi colegi, Cristian Diaconescu, Victor Ponta, dar şi a celor mai experimentaţi, din conul de umbră, provocat de puterea de dreapta în ultimii ani. Celelalte variante vehiculate, Adrian Năstase şi Sorin Oprescu, sunt şi ele interesante dar după cum bine ştim notorietatea dl Oprescu la sate şi în Ardeal este scăzută, iar procesele politice de epocă stalinistă intentate dl. Nastase îi oferă şanse minime.




Nasra Horia

joi, 5 martie 2009

Problemele studenţilor legate de cazarea în căminele clujene



Ca în fiecare an, la sfârşitul lunii septembrie, încep să revină în Cluj-Napoca studenţii de la universităţile clujene de stat sau particulare. Odată cu revenirea la Cluj, principalul şi primul obiectiv este cel al rezolvării situaţiei cazării, prin căminele studenţeşti sau apartamentele închiriate. Fără îndoială, cea mai utilitaristă formă este cea a cazării într-unul din căminele studenţeşti, însă locurile de cazare în cămine sunt mult mai puţine faţă de cererile de cazare depuse de studenţi, şi toate acestea în ideea în care numărul studenţilor creşte numeric de la un an la altul cu câteva mii. În Cluj-Napoca se găsesc 3 mari campusuri studenţeşti : Haşdeu, Observator şi Mărăşti. Acestea oferă sursă locativă pentru aproximativ 13000 de studenţi, dacă se iau în calcul doar căminele universităţilor de stat majoritare: Universitatea Babeş-Bolyai, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Iuliu Haţieganu’’şi Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară.
Dacă ne raportăm la fiecare complex studenţesc în parte, distribuţia se prezintă în felul următor:

Nr. Numele căminelor Nr. de locuri alocate
1. Haşdeu ~ 7 900
2. Observator ~ 2 800
3. Mărăşti ~ 1 600
4. Economica ~ 500

În complexul Haşdeu:
*UBB-ul deţine un număr de 13 cămine : 6 cămine de fete (1-2-3-4-5-6) , din care cele de la 2-6 suportă fiecare aproximativ 470 locuri de cazare, în camere de câte 5 fete, căminul 1 care suportă aproximativ 600 locuri de cazare în camere cu un număr de fete identic celor de mai sus.. Mai apoi există un cămin mixt (14) de băieţi şi fete, în camere proiectate pentru două persoane, cămin ce oferă spaţiu locativ pentru 500 studenţi. Ulterior există un alt cămin mixt (17) ce suportă 300 locuri de cazare. Căminul de băieţi (16) cuprinde un număr de 1050 locuri de cazare, la care se mai adaugă 4 cămine tip garsonieră a câte aproximativ 135 locuri fiecare ( A1-A4).
*UMF-ul deţine 5 cămine din care unul de băieţi (7) cu 320 locuri, un alt cămin de băieţi (10) de 400 locuri cu câte 4 băieţi în cameră, şi un cămin similar (9) de fete, la care se adaugă 2 cămine tip garsonieră unde acced aproximativ 270 studenţi ( B11-B13).
*USAMV deţine 3 cămine mixte din care fiecare suportă în jur de 470 studenţi, fiind cazaţi câte 5 studenţi într-o cameră.
Haşdeu UBB UMF USAMV
Locuri ocupate ~ 5 350 ~ 1 400 ~ 1 100

Observator UTCN UMF
Locuri ocupate 5 cămine X 400 studenţi 2 cămine X 425 studenţi

În complexul Mărăşti există 2 cămine aflate în posesia UTCN ce găzduiesc fiecare aproximativ 760 fete, respectiv 920 băieţi în cel de-al doilea, a câte patru locuri în fiecare dintre acestea. Căminul Economica din incinta FSEGA a UBB-ului găzduieşte aproximativ 500 de studenţi.

Concluzii
Făcând un calcul la nivelul universităţilor se constată că UBB poate caza aproximatix 5700-5800 studenţi, UMF 2200 studenţi , UTCN 3600 studenţi, iar USAMV 1400 studenţi. Eventualele semne de extindere se observă la UBB prin construirea căminului Economica 2, USAMV recurge momentan la mansardarea căminelor proprii din Haşdeu, iar UMF deţine un cămin aflat în renovare în zona străzii A. Iancu. Conform datelor statistice, în Cluj-Napoca învaţă aproximativ 100 000 studenţi veniţi din afara oraşului. În presă au apărut informaţii referitoare la un număr de 28 000-30 000 de cereri pentru acordarea unui loc în cămin la secretariatele universităţilor din oraş. La UBB s-au depus >13 000 de cereri pentru cele 5800 locuri (UBB Comunicas) în raportul adresat Serviciului Social al UBB. De altfel, UTCN a înregistrat în jur de 7800 cereri de cazare, UMF aproximativ 4700 cereri, iar restul cererilor sunt repartizate între USAMV si celelalte universităţi de stat mai mici.
În această ordine de idei se observă un deficit dublu al locurilor în cămine, având în vedere discrepanţa dintre cei aproximativ 30 000 solicitanţi din oraş şi numărul studenţilor care au ocupat la 1 octombrie un loc în cămin, 13 000. Totuşi, dacă Universitatea Babeş-Bolyai ar fi cea care ar deţine toate locurile de cazare din oraş, problemele ivite nu ar fi la nivel cantitativ la fel de mari, însă din păcate există mai multe universităţi care îşi împart locurile din complexele studenţeşti.
Problema devine mult mai complicată în momentul în care au loc cazările. Pentru început sunt date primele liste de cazare la toate facultăţile şi se fac cazările în căminele repartizate. Apar şi situaţii în care unii studenţi renunţă la ideea de a se caza şi nu mai solicită în scris, prin cerere la secretariatul facultăţii, un loc de cămin, preferând probabil chiria, gazda sau naveta pentru cei situaţi la o distanţă apropiată de oraş şi implicit, de facultate. Unii îşi pun locurile în vânzare, şi, se pare că, anul acesta preţul cerut oscilează între 200 şi 400 euro, în funcţie de cămin şi de numărul persoanelor cu care trebuie să împarţi camera. Tot de pe urma acestor neprezentaţi profită şi administratorii de cămine care plasează pe locurile respective cunoştinţe proprii sau tineri veniţi în urma recomandărilor „altcuiva mai sus pus”. Lipsa locurilor de cazare provine şi dintr-un şiretlic la nivelul administraţiei căminelor. Ar fi necesară o anchetă serioasă pentru a scoate în evidenţă neregulile semnalate de unii studenţi, nereguli care au loc an de an şi care devin din ce în ce mai numeroase. Studenţii cu „dare de mână” negociază camerele în cămine cu administratorul în sensul în care, dacă o cameră este dotată cu 5 paturi, doar 2 sau 3 dintre ele sunt ocupate. Aceşti studenţi se cazează pe baza relaţiei de prietenie şi plătesc administratorii căminelor să blocheze orice alt acces în cameră. Căminul 2, căminul 5 din Haşdeu şi căminul 9 al mediciniştilor sunt printre cele mai cunoscute din acest punct de vedere. După ce administratorii cazează doar 2 sau 3 persoane într-o cameră cu 5 locuri, în acte apar toate locurile ocupate, iar această evidenţă transmisă secretariatelor facultăţilor duce în mod direct la lipsa locurilor de cămin, mulţi studenţi fiind nevoiţi să-şi caute în altă parte o locuinţă. O soluţie pentru această situaţie neplăcută ar fi o mai atentă monitorizare în momentul în care au loc cazările în cămine, dar şi verificări ulterioare realizate de persoane avizate pe întreg anul universitar a evidnţelor studenţilor cazaţi. Dincolo de faptul că au loc aceste ilegalităţi prezentate mai sus, trebuie conştientizat un lucru: cei care apelează la metoda şpăgii sau la cea a cumpărării locului de cazare fac acest lucru din cauza faptului că bugetul lor nu le permite o chirie lunară cuprinsă între 75-200 euro pe persoană. Prin urmare sunt de condamnat doar pentru faptul că ocupă locuri nemeritate în urma situaţiei lor şcolare. Dacă aceştia ar fi toţi descoperiţi şi daţi afară din cămine nu s-ar rezolva lucrurile deoarece şi ei fac parte din categoria studenţilor care necesită cazare, iar înlocuirea lor cu alţi studenţi care primesc locul de cămin ca şi recunoaştere a eforturilor şcolare ar ridica în continuare aceiaşi problemă: locuri insuficiente de cazare. Rezolvarea problemei nu ar fi reducerea mafiei cazării, ci căutarea unor modalităţi de rezolvare a problemei lipsei locurilor de cămin.
În prezent USAMV recurge la construirea unor mansarde deasupra actualelor cămine 8 şi 12 din Haşdeu, ceea ce va asigura un plus de locuri. În anii trecuţi UBB a construit mansardă deasupara căminului 1, iar UMF a mansardat căminele 9 şi 10 din Haşdeu. Se consideră că mansardarea nu va reduce cu mult problema cazărilor, chiar dacă acest lucru s-ar aplica la nivelul tuturor căminelor studenţeşti din Cluj. A construi o mansardă implică mai multe costuri decât ar fi necesare pentru un etaj al unui cămin nou. Singurul cămin aflat momentan în construcţie este căminul Economica 2, dar să nu uităm că finanţarea vine din partea FSEGA.
Cazarea studenţilor în chirie îi împinge pe aceştia la plata unor sume mari către proprietarii lor, sume ce depăşesc de cele mai multe ori, puterile financiare ale tinerilor. O situaţie întâlnită din ce în ce mai des este aceea în care studenţii aşteptând locul de cămin tind sa piardă orice şansă de a mai gasi ca plan de rezervă, un loc de chirie. Cei mai prevăzători îşi caută un loc de chirie încă din luna iulie şi plătesc sute de euro pe lună, cu toate că nu stau pe timp de vară în aceste locuinţe, dar sunt asiguraţi că, în toamnă nu vor intra în categoria celor fără acoperiş deasupra capului. Restul studenţilor caută disperaţi chirii sau gazde la începutul lunii octombrie, perioadă în care cu greu mai găseşti o ofertă rezonabilă, preţurile la apartamentele rămase dublându-se faţă de ultimele luni ale anului universitar. Cei ce locuiesc totuşi în chirie sunt nevoiţi de regulă să îşi ia un job, aspect ce rezidă de cele mai multe ori la neglijarea activităţii academice sau chiar abandonul şcolar, lucruri ce afectează statutul de student. Câteva locuri de cazare mai sunt salvate de căminele particulare de la liceul de transporturi din Gheorgheni şi din zona Groapa din Mărăşti, şi în puţine cazuri, internatele altor licee din oraş reprezintă o alternativă.. De regulă aceste cămine prezintă tarife destul de mari.
Principalul răspunzător de acest fenomen sunt chiar universităţile care de la an la an măresc cifra de şcolarizare, chiar dacă, cămine noi nu s-au mai construit de prin anii 60’, când cifrele de şcolarizare erau scăzute, iar numărul studenţilor cazaţi într-o cameră era mai mic. Lipsa căminelor creează o luptă acerbă pentru dobândirea unui loc. Mulţi studenţi sunt nevoiţi să îşi dedice aproape tot timpul studiului doar pentru a avea siguranţa că vor avea patul lor şi în următorul an universitar, toate acestea ducând la imposibilitatea de implicare în alte activităţi extra-universitare din lipsă de timp fizic. Taxele pe care studenţii sunt nevoiţi săle plătească sunt foarte mari, cu toate că nu se pot vedea investiţiile universităţilor în favoarea studenţilor: calitatea mobilierului, numărul de paturi dintr-o cameră de cămin, condiţiile de trai prin zugravitul foarte rar al pereţilor şi de cele mai multe ori, calitatea lucrărilor este slabă, modul în care se face curăţenie la oficiu, la baie, aspectul coridoarelor etc.
Problema se pune în ideea de construire a unor noi cămine studenţeşti. Acestea ar putea fi ridicate din banii universităţilor, din banii bugetului local al oraşului sau prin conlucrarea ambelor foruri. Astfel de tentative au eşuat după spusele altora „din lipsa unor spaţii în interiorul oraşului”, cu toate că, pentru spaţii comerciale s-au găsit destule locuri, iar interesul acordat a fost mult mai mare. În replică nu se pretinde construirea de cămine în centrul oraşului, ci în zonele adiacente sau periferice unde ar fi mai mult teren, mai ieftin, mai multă linişte, mai puţină poluare, dar o nouă problemă se ridică: lipsa mijloacelor de transport în comun. Căminele noi ar reduce cu mult numărul deficitului de locuri de cazare. O soluţie pentru obţinerea banilor o reprezintă şi fondurile europene.
Studenţii care vin în Cluj cu o medie mică la intrarea în facultate sau obţinută în urma anului universitar, cu o formă de învăţământ zi/taxă nu primesc niciun ajutor în găsirea unei locuinţe deoarece regulamentul facultăţilor interzice acordarea unor locuri în cămine pentru cei aflaţi la taxă. Evident, locurile sunt acordate studenţilor aflaţi la forma de învăţământ zi/buget, dar dintre aceştia sunt foarte puţini cei care nu solicită loc de cazare. Aceştia sunt de regulă studenţi cu domiciliul în oraş sau în localităţile limitrofe, ori studenţi a căror situaţie materială le permite mai mult decât confortul oferit de camera unui cămin studenţesc.
În altă ordine de idei, dincolo de problema cazării se mai ia în calcul şi aglomeraţia, ce nu este benefică tuturor. Momentan în căminele mari locuiesc 4-5 persoane într-un spaţiu de aproximativ 20 mp, cât reprezintă o cameră de cămin. Nu există grup sanitar individual şi nici măcar o chiuvetă cu oglindă. Un fel de grup sanitar există totuşi, dar la nivel de palier, precum şi un singur oficiu, iar pentru accesul la maşinile de spălat se fac progrămări deoarece numărul acestora se ridică undeva la 1- 2 maşini maxim pe palier. Oficiile sunt slab dotate, de obicei câte un aragaz cu 3 ochiuri care trebuie să facă faţă la un număr de aproximativ 100 de studenţi pe palier.
Studenţii ar avea nevoie de mai mult spaţiu pentru destindere în cămine (săli de gimnastică, terenuri de fotbal sau baschet), săli de lectură care să poată aduna întrgul efectiv al palierului, grupuri sanitare şi pentru gătit, mai multe dotări în cameră (nu există birouri pentru fiecare student din cameră, rafturile pentru a-şi ţine materialele didactice sunt puţine, în căminele de 5 persoane există doar 4 dulapuri de haine, al cincilea venit întotdeauna fiind dezavantajat, nu există noptiere, iar paturile suprapuse sunt incomode- cel cazat în patul de dedesubt are un spaţiu de 1 m şi nu poate sta ridicat sau în şezut pentru că se loveşte de patul de deasupra* cel care doreşte să-şi ridice patul trebuie săplătească el tâmplarul ~ 30 Ron). Cheile de la cameră sunt insuficiente, chiar dacă sunt cazate 5 persoane în cameră se primesc doar câte 3 chei, astfel că soluţia cea mai la îndemână este aceea de a multiplica din proprii bani ~ 7 lei o cheie, iar la sfârşitul anului universitar trebuie să fie predate la biroul administratorului 5 chei. Alte dotări necesare în cameră ar fi şi televizorul (studenţii fiind dezorientaţi şi în deficit de informaţie) şi frigiderul pe care cei mai mulţi îl aduc de acasă sau îl cumpără de la un secound ~ 80 Ron (se pun bani la nivel de cameră pentru achiziţionarea frigiderului, iar pentru a-l transporta se plăteşte o sumă ridicată taxiurilor deoarece se transportă „marfă”). Viaţa de student pentru cei mai mulţi nu înseamnă distracţie şi dezmăţ, ci grija zilei de mâine, lipsa unui acoperiş deasupra capului, taxe, bani pentru cărţi şi materiale necesare studiului, o similaritate cu adultul propriu-zis.
Luându-se în considerare cele anterior afirmate ca fiind valabile, TSD Cluj-Napoca îşi permite să tragă un semnal de alarmă în speranţa că în următorii ani cel puţin această problemă se va diminua masiv. Nu se pretinde rezolvarea în totalitate a problemei, dar cel puţin totalităţi relative. Este de competenţa TSD ca for junimist să pună în discuţie acest subiect al cazărilor întrucât deontologia social-democrată pretinde şi îndeamnă spre un astfel de lucru, potrivit faptului prin care stânga se adresează populaţiei sărace şi cu mai puţine perspective financiare, în rândul acestora intrând majoritatea tinerilor, implicit studenţimea, care de regulă în Occident are orientări de stânga. În România tinerii au idei şi orientări de stânga, dar le confundă cu programele liberale pe care pretind că le reprezintă. Am dat explicaţiile precedente în speranţa că va avea loc efectul scontat.



Costinaş Ovidiu & Apopi Diana Mariana