Se ştie prea bine că religia este unul dintre factorii care stă la baza fundamentală a societăţii, comportându-se ca un liant al conexiunilor umane.
În ceea ce priveşte spectrul autohton, religia dominantă este creştinismul şi formele sale. Religia creştină a fost implementată, pe meleagurile noastre acum 2000 ani, în timpul activităţii misionare a lui Andrei, discipol al profetului Iisus din Nazarethul Iudeii. Iisus se pretinde a fi fiul zeului, Iahve, la care în limba noastră I s-a atribuit denumirea generică de Dumnezeu, zeul suprem.
În ceea ce priveşte spectrul autohton, religia dominantă este creştinismul şi formele sale. Religia creştină a fost implementată, pe meleagurile noastre acum 2000 ani, în timpul activităţii misionare a lui Andrei, discipol al profetului Iisus din Nazarethul Iudeii. Iisus se pretinde a fi fiul zeului, Iahve, la care în limba noastră I s-a atribuit denumirea generică de Dumnezeu, zeul suprem.
Principalul deziderat al creştinismului pare a fi iubirea de oameni, a aproapelui, preţuirea valorilor etico-morale, în traducere fiind vorba de bunăstarea socială, respectarea individului şi a normelor civice şi alte aspecte legate de aplicarea bunelor moravuri.
Majoritatea creştinilor români aparţin cultului ortodox (răsăritean), iar instituţia care coordonează, în România, acest cult se numeşte Biserica Ortodoxă Română (BOR), şi are o dispersie administrativ-teritorială ce incumbă Patriarhia Română, Mitropolii, Episcopii, Protopopiate şi Parohii. Cultul ortodox românesc a aparţinut timp de sute de ani Patriarhiei Constantinopolului, dar începând cu anul 1925, s-a înfiinţaţ BOR şi Patriarhia Română, iscându-se, la momentul respectiv, un scandal între bisericile răsăritene, datorită autonomiei pe care şi-o însuşea BOR, deşi aceasta nu a fost recunoscută nici până-n zilele noastre. Cu toate acestea, activitatea BOR nu a încetat, iar funcţionarea ei nu a fost stânjenită nici măcar de regimul comunist, regim care s-a limitat la tolerarea religiei.
Primul Patriarh al BOR a fost ales în 1925, şi a deţinut funcţia până la sfârşitul viţii sale. Ilie (Miron) Cristea a condus BOR până în anul 1939 şi a fost un membru marcant al societăţii interbelice, întrucât în perioada de până la a doua Înscăunare a lui Carol II, a făcut parte din locotenenţa regală a Regelui Mihai I, ocupând funcţia politică de prim-ministru.
Cel de-al doilea Patriarh al BOR a fost Nicolae (Nicodim) Munteanu, ales în 1939, a avut o activitate grea, întrucât a condus BOR pe durata Celui de-al Doilea Război Mondial.
Acesta nu a făcut parte din nici o structură politică, iar cu toate acestea nu a lăsat BOR să se destrame. Din păcate, Patriarhatul său a durat doar 9 ani, datorită vârstei sale.
Al treilea patriarh, Ioan (Iustinian) Marina a fost Patriarhul cu cel mai mare catastif la BOR, conducând instituţia timp de 29 ani. De altfel, Marina poate fi considerat salvator al BOR, deoarece perioada în care şi-a desfăşurat activitatea, a fost umbrită de sistemul totalitar comunist. Închis de legionari, a fost coleg de celulă şi bun prieten cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, acesta fiind ajutat de Ioan Marina să scape din puşcărie.
Majoritatea creştinilor români aparţin cultului ortodox (răsăritean), iar instituţia care coordonează, în România, acest cult se numeşte Biserica Ortodoxă Română (BOR), şi are o dispersie administrativ-teritorială ce incumbă Patriarhia Română, Mitropolii, Episcopii, Protopopiate şi Parohii. Cultul ortodox românesc a aparţinut timp de sute de ani Patriarhiei Constantinopolului, dar începând cu anul 1925, s-a înfiinţaţ BOR şi Patriarhia Română, iscându-se, la momentul respectiv, un scandal între bisericile răsăritene, datorită autonomiei pe care şi-o însuşea BOR, deşi aceasta nu a fost recunoscută nici până-n zilele noastre. Cu toate acestea, activitatea BOR nu a încetat, iar funcţionarea ei nu a fost stânjenită nici măcar de regimul comunist, regim care s-a limitat la tolerarea religiei.
Primul Patriarh al BOR a fost ales în 1925, şi a deţinut funcţia până la sfârşitul viţii sale. Ilie (Miron) Cristea a condus BOR până în anul 1939 şi a fost un membru marcant al societăţii interbelice, întrucât în perioada de până la a doua Înscăunare a lui Carol II, a făcut parte din locotenenţa regală a Regelui Mihai I, ocupând funcţia politică de prim-ministru.
Cel de-al doilea Patriarh al BOR a fost Nicolae (Nicodim) Munteanu, ales în 1939, a avut o activitate grea, întrucât a condus BOR pe durata Celui de-al Doilea Război Mondial.
Acesta nu a făcut parte din nici o structură politică, iar cu toate acestea nu a lăsat BOR să se destrame. Din păcate, Patriarhatul său a durat doar 9 ani, datorită vârstei sale.Al treilea patriarh, Ioan (Iustinian) Marina a fost Patriarhul cu cel mai mare catastif la BOR, conducând instituţia timp de 29 ani. De altfel, Marina poate fi considerat salvator al BOR, deoarece perioada în care şi-a desfăşurat activitatea, a fost umbrită de sistemul totalitar comunist. Închis de legionari, a fost coleg de celulă şi bun prieten cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, acesta fiind ajutat de Ioan Marina să scape din puşcărie.
Ulterior şi Marina a fost ajutat de grupul de influenţă al lui Gheorghiu-Dej, să ajungă în fruntea BOR în 1948. Deşi situaţia BOR părea pe muchie de cuţit , Marina şi Dej îşi desfăşurau activităţile în paralel, condiţionate fiind de colaborarea cu regimul comunist. Marina a primit mandat şi în timpul dictaturii ceauşiste, BOR rămânând intact, ba chiar îmbogăţinduse cu averea Bisericii Greco-Catolice, întrucât Republica Socialistă România tolerate doar BOR, protestanţii, baptiştii şi penticostalii.
Următorul Patriarh, Iustin Moisescu a avut un Patriarhat scurt de numai 9 ani (1977-1986), fără nici un fel de implicaţii, structura BOR nesuferind nici o modificare.
Cel de-al 5-lea Patriarh, Toader (Teoctist) Arăpaşu, a fost Patriarhul care a revoluţionat imaginea şi orientarea BOR. El a fost ales în 1986, datorită faptului că a fost dintotdeauna un apropiat al Patriarhului Ioan Marina. La Revoluţia Română din 1989, Arăpaşu s-a retras la o mănăstire timp de 3 luni, de frica ideii de colaborator al comunismului şi implicit al lui Ceauşescu. După 1990, BOR, sub Arăpaşu a cunoscut o anumită evoluţie, dar s-a confruntat şi cu anumite pierderi, deoarece fostele Parohii Greco-Catolice erau revendicate, în timp ce mirenii se întorceau la Greco-Catolicism, iar libera circulaţie oferea României noi culte neoprotestante. Apariţia migraţie ortodoxe către aceste culte a fost oprită la timp de Patriarh. Pe lângă toate acestea, Arăpaşu s-a dovedit a fi un deschizător de drumuri, reuşind, în bună, parte să restabilească bune relaţii cu Bisericile Ortodoxe înfrăţite. A fost remarcat pentru faptul că, pentru prima dată într-o ţară majoritar ortodoxă, a invitat un înalt suveran al Vaticanului, în persoana lui Karol Wojtyla (Papa Ioan Paul II) în anul 1999, moment considerat atunci drept un mare pas către reunificarea Bisericii de Apus cu cea de Răsărit. În concluzie, după 1990, activitatea lui Arăpaşu a fost încununată cu succes, având legături şi cu conducerea ţării, prezentându-se în plenul Parlamentului, de unde a transmis mesaje aleşilor şi poporului. În plus, a ţinut strânse legături cu celelate culte creştine din ţară, consultându-se deseori cu acestea în diferite probleme. O propunere legislativa importantă a fost adoptată de Parlamentul României, la propunerea lui Arăpaşu, în anul 2004 , prin care se impunea clericilor şi preoţilor să nu facă parte din structuri politice, şi să nu deţină funcţii administrative, reuşind astfel să depolitizeze BOR. În data de 30 iulie a.c., Toader Arăpaşu a plecat dintre cei vii, lăsând în urmă o muncă imensă în cadrul BOR.
Următorul Patriarh, Iustin Moisescu a avut un Patriarhat scurt de numai 9 ani (1977-1986), fără nici un fel de implicaţii, structura BOR nesuferind nici o modificare.
Cel de-al 5-lea Patriarh, Toader (Teoctist) Arăpaşu, a fost Patriarhul care a revoluţionat imaginea şi orientarea BOR. El a fost ales în 1986, datorită faptului că a fost dintotdeauna un apropiat al Patriarhului Ioan Marina. La Revoluţia Română din 1989, Arăpaşu s-a retras la o mănăstire timp de 3 luni, de frica ideii de colaborator al comunismului şi implicit al lui Ceauşescu. După 1990, BOR, sub Arăpaşu a cunoscut o anumită evoluţie, dar s-a confruntat şi cu anumite pierderi, deoarece fostele Parohii Greco-Catolice erau revendicate, în timp ce mirenii se întorceau la Greco-Catolicism, iar libera circulaţie oferea României noi culte neoprotestante. Apariţia migraţie ortodoxe către aceste culte a fost oprită la timp de Patriarh. Pe lângă toate acestea, Arăpaşu s-a dovedit a fi un deschizător de drumuri, reuşind, în bună, parte să restabilească bune relaţii cu Bisericile Ortodoxe înfrăţite. A fost remarcat pentru faptul că, pentru prima dată într-o ţară majoritar ortodoxă, a invitat un înalt suveran al Vaticanului, în persoana lui Karol Wojtyla (Papa Ioan Paul II) în anul 1999, moment considerat atunci drept un mare pas către reunificarea Bisericii de Apus cu cea de Răsărit. În concluzie, după 1990, activitatea lui Arăpaşu a fost încununată cu succes, având legături şi cu conducerea ţării, prezentându-se în plenul Parlamentului, de unde a transmis mesaje aleşilor şi poporului. În plus, a ţinut strânse legături cu celelate culte creştine din ţară, consultându-se deseori cu acestea în diferite probleme. O propunere legislativa importantă a fost adoptată de Parlamentul României, la propunerea lui Arăpaşu, în anul 2004 , prin care se impunea clericilor şi preoţilor să nu facă parte din structuri politice, şi să nu deţină funcţii administrative, reuşind astfel să depolitizeze BOR. În data de 30 iulie a.c., Toader Arăpaşu a plecat dintre cei vii, lăsând în urmă o muncă imensă în cadrul BOR.
Pe 12 septembrie a.c., Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (MMB), Daniel Ciobotea, a fost ales Patriarh., câştigând scaunul suprem al Bisericii Ortodoxe Române, în detrimentul contracandidaţilor Valeriu Anania, Mitropolitul Clujului, Crişanei şi Maramureşului, şi Ioan Sălăjan, Episcopul de Harghita şi Covasna. Întâmplarea a făcut ca şi de această dată, Patriarh să fie ales tot un Mitropolit moldovean, aşa cum se întâmplase şi în cazul celor 5 predecesori.
Patriarhul ales, a dovedit, de nenumaărate ori, că este o persoană energică şi vrednică să conducă mirenii ortodocşi. Patriarhul Ciobotea este individul care preferă activitatea ecumenică, înfiinţând centre de învăţământ superior teologice în Iaşi şi Galaţi. ONG-ul Trinitas, o organizaţie socio-culturală, şi-a început activitatea tot la iniţiativa sa, construind cantine sociale, orfelinate, înfinţând chiar şi un trust de presă sub marca Trinitas. MMB deţine, azi, un post de radio de învăţătură creştină ce emite în mai multe judeţe din ţară, dar şi peste hotare. De curând , Ciobotea a reuşit să obţină şi o licenţă pentru postul de televiziune Trinitas, care să amplifice activitatea creştinismului în România.
Din declaraţiile date după lucrările Sinodului din 12 septembrie, atât Patriarhul Ciobotea, cât şi PSD s-au arătat deschise spre dialog şi colaborare, iar linia comună trebuie să reprezinte dialogul social şi protecţia socială.
Indiferent de cultul religios, majoritatea cetăţenilor manifestă cea mai mare încredere în instituţiile bisericeşti, în ciuda faptului că, doar 85% dintre români sunt de religie ortodoxă, iar B.O.R are obligaţia să reprezinte toţi locuitorii României.
PSD are obligaţia să sprijine activităţile acestei instituţii, întrucât programul România Socială include în subansamblul ei şi o Românie creştină. Cu atât mai mult, de la înfiinţare, BOR a trăit în bună colaborare cu organele de stat, contribuind împreună la binele naţiunii, realizând proiecte comune în domeniul social. Au fost construite şcoli, grădiniţe, spitale, orfelinate, cantine sociale, lăcaşe de cult şi s-a scris literatură de specialitate - aspecte care să vizeze dezvoltarea bunăstării şi a culturii sociale.
Din declaraţiile date după lucrările Sinodului din 12 septembrie, atât Patriarhul Ciobotea, cât şi PSD s-au arătat deschise spre dialog şi colaborare, iar linia comună trebuie să reprezinte dialogul social şi protecţia socială.
Indiferent de cultul religios, majoritatea cetăţenilor manifestă cea mai mare încredere în instituţiile bisericeşti, în ciuda faptului că, doar 85% dintre români sunt de religie ortodoxă, iar B.O.R are obligaţia să reprezinte toţi locuitorii României.
PSD are obligaţia să sprijine activităţile acestei instituţii, întrucât programul România Socială include în subansamblul ei şi o Românie creştină. Cu atât mai mult, de la înfiinţare, BOR a trăit în bună colaborare cu organele de stat, contribuind împreună la binele naţiunii, realizând proiecte comune în domeniul social. Au fost construite şcoli, grădiniţe, spitale, orfelinate, cantine sociale, lăcaşe de cult şi s-a scris literatură de specialitate - aspecte care să vizeze dezvoltarea bunăstării şi a culturii sociale.
Ovidiu Costinaş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu