Toamna aceasta, pe vechile plaiuri mioritice, se numără euro-bobocii. După un an de erodări, lamentări, frământări şi amânări se apropie şi data la care românii vor fi chemaţi la urne pentru desemnarea propriilor reprezentanţi, în cadrul legislativului european.
Scrutinul din 25 noiembrie va fi precedat, în mod normal, de o campanie de promovare a candidaţilor propuşi de forţele politice autohtone, şi, având în vedere că este primul proces electoral de acest gen ce se va desfăşura în Romania, ne-am fi aşteptat la o dezbatere încrâncenată asupra temelor, programelor şi ideilor europene. Asumpţie eronată deoarece, ca de obicei, ciolanul sigur de pe malurile Dâmboviţei, este îndeajuns de ispititor pentru a-l face pe cel de la Bruxelles mult prea iluzoriu şi lipsit de importanţă pentru “marile figuri politice contemporane”.
Aşa se face că, deşi cu o clauza de salvgardare respirând fatal în spatele guvernului, nimeni nu pare să se preocupe de soarta a 21 de milioane de oameni, care au ales să rămână în ţară crezând în mult promisul trai mai bun. Dar nu-i nimic că avem DNA, avem cartaboşi, pălincă, referendum, flotă şi multe alte subiecte intersante care cu siguranţă vor reuşi să compenseze lipsa de strategie politică, lipsa de programe care să atragă fonduri europene, izolarea şi gafele pe plan internaţional.
Dacă până la 1 ianuarie 2007 priveam, cu jind, la U.E şi doream cu ardoare să ne fie recunoscută vocaţia europeană după o jumatate de secol de renegare, odată integraţi, am inceput să ne războim pentru pielea ursului de la Bruxelles înainte de a reuşi să-i întindem acestuia, curse ingenioase pentru a-l atrage în pădurile noastre. Şi ca de obicei, mult invocatul interes naţional a devenit doar o sintagma vlăguită, servită zilnic spectatorilor de ştiri regizate.
M-am săturat să aud cuvântul reforma, m-am săturat să vad cum zilnic apare alt şi alt politician care se auto-proclamă erou salvator al naţiunii şi deţinător al adevărului suprem. Aş dori să văd coerenţa între legiferare şi corectitudinea aplicării legislaţei existente, dezbatere ideilor şi măcar un simulacru de justiţie independentă de politic.
Destul că s-au sacrificat deja două generaţii pentru implinirea exclusiva a intereselor personale ale foştilor nomenclaturişti, nu vreau ca şi copiii noştri să simtă acelaşi gust amar al unei tranziţii întârziate către un mai bine fantomatic. Din moment ce am fost înhămaţi, fără consultări, la jugul instituţional al Uniunii Europene, actorii principali de pe scena politică ar trebui, fie să înceapă să gândească european şi să-şi înfrâneze frustrările totalitariste, fie să facă un pas înapoi în umbra istorie.
Fiindcă goana după parvenire le-a orbit raţiunea (chiar şi pe aceea perfida pe care au avut-o) şi nu reuşesc să vadă că există, într-adevar, o interdependenţă între intersul Romaniei în cadrul U.E şi interesele lor de iluştrii afacerişti. Dacă ţara plăteste, vor plăti şi ei.
Iar dacă nici acum, în ultimul ceas, nu îşi autosuspendă inutilitatea de pe scena politică, ce nevoie mai avem de alegeri europene, ce nevoie mai avem de Parlament European ? Mai bine să ne închinăm cu toţii la Sfântul Traian şi să ne hrănim cu vorbele lui de duh, şi astfel, vom trăi feiciţi până la adânci bătrâneţi!
Andrei Nicolae
Scrutinul din 25 noiembrie va fi precedat, în mod normal, de o campanie de promovare a candidaţilor propuşi de forţele politice autohtone, şi, având în vedere că este primul proces electoral de acest gen ce se va desfăşura în Romania, ne-am fi aşteptat la o dezbatere încrâncenată asupra temelor, programelor şi ideilor europene. Asumpţie eronată deoarece, ca de obicei, ciolanul sigur de pe malurile Dâmboviţei, este îndeajuns de ispititor pentru a-l face pe cel de la Bruxelles mult prea iluzoriu şi lipsit de importanţă pentru “marile figuri politice contemporane”.
Aşa se face că, deşi cu o clauza de salvgardare respirând fatal în spatele guvernului, nimeni nu pare să se preocupe de soarta a 21 de milioane de oameni, care au ales să rămână în ţară crezând în mult promisul trai mai bun. Dar nu-i nimic că avem DNA, avem cartaboşi, pălincă, referendum, flotă şi multe alte subiecte intersante care cu siguranţă vor reuşi să compenseze lipsa de strategie politică, lipsa de programe care să atragă fonduri europene, izolarea şi gafele pe plan internaţional.
Dacă până la 1 ianuarie 2007 priveam, cu jind, la U.E şi doream cu ardoare să ne fie recunoscută vocaţia europeană după o jumatate de secol de renegare, odată integraţi, am inceput să ne războim pentru pielea ursului de la Bruxelles înainte de a reuşi să-i întindem acestuia, curse ingenioase pentru a-l atrage în pădurile noastre. Şi ca de obicei, mult invocatul interes naţional a devenit doar o sintagma vlăguită, servită zilnic spectatorilor de ştiri regizate.
M-am săturat să aud cuvântul reforma, m-am săturat să vad cum zilnic apare alt şi alt politician care se auto-proclamă erou salvator al naţiunii şi deţinător al adevărului suprem. Aş dori să văd coerenţa între legiferare şi corectitudinea aplicării legislaţei existente, dezbatere ideilor şi măcar un simulacru de justiţie independentă de politic.
Destul că s-au sacrificat deja două generaţii pentru implinirea exclusiva a intereselor personale ale foştilor nomenclaturişti, nu vreau ca şi copiii noştri să simtă acelaşi gust amar al unei tranziţii întârziate către un mai bine fantomatic. Din moment ce am fost înhămaţi, fără consultări, la jugul instituţional al Uniunii Europene, actorii principali de pe scena politică ar trebui, fie să înceapă să gândească european şi să-şi înfrâneze frustrările totalitariste, fie să facă un pas înapoi în umbra istorie.
Fiindcă goana după parvenire le-a orbit raţiunea (chiar şi pe aceea perfida pe care au avut-o) şi nu reuşesc să vadă că există, într-adevar, o interdependenţă între intersul Romaniei în cadrul U.E şi interesele lor de iluştrii afacerişti. Dacă ţara plăteste, vor plăti şi ei.
Iar dacă nici acum, în ultimul ceas, nu îşi autosuspendă inutilitatea de pe scena politică, ce nevoie mai avem de alegeri europene, ce nevoie mai avem de Parlament European ? Mai bine să ne închinăm cu toţii la Sfântul Traian şi să ne hrănim cu vorbele lui de duh, şi astfel, vom trăi feiciţi până la adânci bătrâneţi!
Andrei Nicolae
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu