Cine nu şi-ar dori ca basmul celebrului Petre Ispirescu, "Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte", să nu fie doar o naraţiune fantastică, ci o realitate? Ce om nu şi-ar dori ca la serbarea celui de-al 100-lea an de viaţă să se simtă ca un tânăr
voinic şi ambiţios?Şi chiar dacă omul nu poate sfida moartea, filozofiile şi gândurile se regăsesc adesea în organizaţii care chiar dacă împlinesc vârste exagerate îşi menţin veşnic spiritul tânăr şi ambiţios.
Astfel, la începutul secolului trecut, s-a născut Uniunea Internaţională a Tineretului Socialist (International Union of Socialist Youth – I.U.S.Y.). Mai exact, la sfârşitul Celui De-al II-lea Congres al Biroului Socialist Internaţional, desfăşurat la Paris în anul 1900, participanţii au ajuns la ideea că uniunea tineretului regional şi naţional trebuie să-şi regăsească obiectivele într-o mişcare internaţională. Misiunea internaţională a organizaţiei urma să fie lupta împotriva militarismului, o luptă în care era necesară antrenarea cât mai multor tineri de pe mapamond.
După 4 ani, la Amsterdam, ideea nu avea să de-a roade, însă un grup de tineri muncitori, fără a mai aştepta după deciziile seniorilor, şi-au format propria organizaţie internaţională, botezând-o „Verband Junger Arbeiterinnen und Arbeiter Deutschlands” (Uniunea Tinerilor Muncitori din Germania). Activitatea tinerilor avea să se desfăşoare în sudul Germaniei, iar pe 30 septembrie 1906, s-a anunţat primul congres. Un an mai târziu, Hedrick de Man (Belgia), Ludwing Frank (Germania) şi Karl Liebknecht (Germania) au deschis la Stuttgard un birou provizoriu care coordona Conferinţa din 24-26 august 1907 la care au participat 20 de delegaţi, reprezentând 13 ţări. În prima parte a întâlnirii, delegaţii au vorbit despre dezvoltarea organizaţiilor pe care le reprezentau, dar şi despre problemele cu care se confrunta societatea în acea perioadă: dezvoltarea condiţiilor şi a calităţii muncii pentru tineri muncitori si ucenici, stabilirea fundamentală a educaţiei socialiste şi propagarea luptei de clasă, precum şi lupta împotriva militarismului şi a războiului. Conferinţa a fost punctul de start a Tineretului Socialist Internaţional (S.Y.I.), şi l-a desemnat pe Karl Liebknecht primul preşedinte al organizaţiei. S.Y.I. s-a remarcat prin acţiunile uriaşe anti-militarism, care au continuat până în primăvara anului 1914. În timp ce multe partide de stânga europene s-au predat entuziasmului Primului Război Mondial, Tineretul Socialist Internaţional a continuat să se opună cu vehemenţă acestuia, chiar şi fără sediul de la Viena care fusese închis. Optimismul a împins membrii organizaţiei să se întâlnească chiar cu câteva zile înaintea izbucnirii războiului la Stuttgard, însă rezultatul nu a fost de partea lor. Spre deosebire de Internaţionala Partidelor Socialiste, care au trecut pe ordinea de zi soluţii la conflictele naţionale, juniorii de stânga au continuat să discute la modul cel mai serios despre temele politicii internaţionale, adesea aflându-se în opoziţie cu ideile seniorilor.
Au urmat vremuri grele pentru militanţii idiologiei de stânga. Organizaţia seniorilor s-a despicat, iar puţin după, şi juniorii din Mişcarea Tinerilor Muncitori, din motive ideologice de stânga diferite, au ales drumuri separate, iar în 19 noiembrie 1919, la Berlin, s-a înfinţat Internaţionala Tineretului Comunist care avea drept scop îndeplinirea obiectivelor Cominternului. Este important de ştiut că în această perioadă s-a dezvoltat şi a evoluat ideea internaţionalismului, care a atins maturitatea în anii ’20. Pe de altă parte, Organizaţia Tineretului Socialist din Viena a format Grupul Internaţional al Muncitorilor din Organizaţia Tinerilor Socialişti pe data de 26 februarie 1921. Social democraţii din capitala Olandei, şi-au constituit o organizaţie, care a fuzionat cu cea mai sus menţionată, la Congresul din Hamburg din 24-26 mai 1923, şi a dat naştere Internaţionalei Socialiste a Tineretului (S.I.Y.). La întâlnirea de la Hamburg, tineri socialişti au schimbat opinii cu privire la problemele sociale şi economice, precum şi opoziţia faţă de război, care a rezultat cu naşterea sloganului „Niciodată război!” Congresul de fuziune a strâns 25 de delegaţi din 20 de ţări, reprezentând 28 de organizaţii locale, care l-au mandatat pe Erich Ollenhauer, în vârstă de 22 de ani, pentru funcţia de secretar.S.I.Y. a devenit o forţă majoră şi a crescut în lanţ reuşind să adune la prima întâlnire internaţională de la Amsterdam, în 1926, peste 6000 de participanţi, însă, în istorie, cea mai reprezentativă reuniune rămâne în 1929, găzduită de capitala Austriei.„Viena Roşie” a adunat 50.000 de reprezentanţi de pe tot cuprinsul Europei.
Odată cu apariţia fascismului, S.I.Y. a anticipat pericolul care urma să se abată asupra „bătrânului continent”. Ideologia naţional socialistă fusese supravegheată şi cercetată de organizaţia internaţională de tineret, însă puterea distructivă a acesteia a fost subestimată, iar, în 1925, membri locali din Italia, au cerut ajutorul Internaţionalei Socialiste a Tineretului după ce au fost scoşi în ilegalitate de fasciştii lui Mussolini. De asemenea, membrii S.I.Y. au participat activ la Războiul Civil din Spania, încercând să răstoarne dictatura impusă de Franco. Criza cu care se confrunta Europa, l-a determinat pe liderul principal, Erich Ollenhauer să fugă la Praga, în ianuarie 1933, alături de alţi membri ai SPD-ului german, iar 5 ani mai târziu, caravana avea să-şi găsească liniştea la Paris.
O zi mai târziu, după Congresul S.I.Y. de la Lille – 1 septembrie 1939, Adolf Hitler invadează Polonia şi se declanşează Al II-lea Război Mondial. Vremurile frământate au împiedicat comunicarea dintre organizaţiile naţionale socialiste, iar după ultimul Congres, desfăşurat la Brusselles în februarie 1940, nemţii au invadat Franţa, iar activitatea organizaţiei internaţionale a fost paralizată total.
După ce s-a refugiat la Lisabona, Ollenhauer reuşeşte să contacteze doar Londra, la sfârşitul anului 1940.
Imediat după sfârşitul războiului, francezii au invitat toate organizaţiile juvenile de stânga din Europa, afiliate S.I.Y., la Congresul de la Perpignan – 23-24 aprilie 1946 – de unde au lipsit doar englezii şi olandezii. Întâlnirea a adus prilejul reconstituirii organizaţiei, iar în luna septembrie, la Paris, s-a înfinţat Uniunea Internaţională a Tineretului Socialist (I.U.S.Y.). Delegaţi din 22 de organizaţii socialiste s-au reunit şi au votat un statut nou, care se baza şi pe idei mai noi, nu doar pe gândirea marxistă.
Lupta celor două blocuri de stânga, I.U.S.Y. şi omologul comunist, au continuat în umbră. Stânga radicală s-a organizat rapid şi a înfinţat Federaţia Mondială a Tineretului Democrat (World Federation of Democratic Youth) la o conferinţă desfăşurată în perioada 31 octombrie – 10 noembrie 1945.
Anii ’50 -’60, au reprezentat perioada mişcărilor de eliberare, iar I.U.S.Y. şi-a adus contribuţia, renunţând uşor la eurocentricitate. Uniunea Internaţională a Tineretului Socialist cuprindea 73 de organizaţii naţionale din 50 de ţări de pe 5 continente. Nath Pai, devine, în 1954, primul preşedinte I.U.S.Y., născut pe un alt continent decât cel european.
În 1952, I.U.S.Y. şi-a definit, într-o broşură, orientarea politică globală: „I.U.S.Y. este o uniune a mişcărilor socialiste a ţărilor care şi-au unit forţele în acest scop [...], cu misiunea de aduce adevărata democraţie socială, politică şi economică în fiecare ţară de pe glob”. În acest sens, I.U.S.Y. a militat şi pentru independenţa întregului „continent negru”, iar din anii ’70 acţiunile tinerilor socialişti au vizat şi America Latină, încurajând lupta împotriva dictaturilor militare, lupta pentru democratizarea continentului şi opunerea faţă de imperialism, prin campanii-mamut de solidarizare.
Dezvoltarea sistemului informaţional a uşurat comunicarea între organizaţiile membre I.U.S.Y., ceea ce a determinat, azi, organizarea întâlnirilor, festivalelor şi a taberelor, la un nivel cat mai larg.
Cu o prezenţă de 100 de ani pe planul politic internaţional, I.U.S.Y. şi-a atribuit ca scop principal apărarea valorilor esenţiale ale omului, precum libertatea şi drepturile sociale, aşa încât fiecare individ, femeie sau bărbat, să poată deţine drepturi politice egale, fără a fi descriminat pe bază sexuală, rasială, religioasă şi socială. Egalitatea reprezintă interzicerea oricărei forme de discriminare printre indivizi, şi se realizează prin justiţie socială, sau egalitate între sexe, egalitate de şanse şi drepturi egale la cunoaştere. Conceptele mai sus menţionate, alipite, dau naştere democraţiei, care combate autoritarismul, populismul şi dictatura, şi promovează dreptul la autodeterminare şi libertate pâna la ultimul individ. IUSY îşi propune să vină şi cu soluţii politice, deoarece fiinţa umană este singura care poate conduce la îmbunătăţirea vieţii din toate punctele de vedere. Obiectivele IUSY trebuie acumulate, în cele din urmă, într-o acţiune care să pună în mişcare libertatea individuală şi să creeze astfel, încă un principiu, - solidaritate universală. Putem spune că stindarul roşu al Uniunii s-a ridicat cu scopul de a practica şi apăra idealurilor socialiste democratice.
Globalizarea anilor 2000 se caracterizaează prin lăcomia pentru profit a coorporaţiilor capitaliste arogante, iar azi, lupta pentru justiţie socială este la fel de importantă precum cea de la începutul secolului trecut. Provocările politice, economice şi sociale ale lumii moderne de astăzi, ne prezintă o nouă cale pentru a consolida pacea, democraţia, justiţia socială, condiţii de muncă decente şi oprirea oricărei forme de discriminare.
Centenarul I.U.S.Y. s-a sărbătorit în luna august a.c. la Berlin, unde cei peste 1500 de participanţi, au dorit să-şi reamintească valorile tradiţionale (pace, egalitate, munca în condiţii decente) şi să sublinieze noile sensuri în contextul lumii de azi (feminismul, drepturile omului), urmând ca rezultatul reflecţiilor să nască elementele socialismului modern democratic a secolului XXI.
Pop Dragoş-Şerban
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu