Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la politica românească, mai că-mi vine să-ntreb: “Bine, bine, monser, da’ e vorba, eu cu cine votez?!” Căci, dupa cum arată dumneaei, politichia românească, cam greu să alegi. Că, dacă ma gândesc mai bine, ultima zi înainte de declanşarea campaniei electorale 2004, a fost ultima noapte de dragoste şi-ntâia noapte de război. Pă faţă, pă spate, pe unde s-a putut şi se mai poate.
PD-ul de pildă, un fel de “Cucurigu, boieri, mari (de la Bruxelles), daţi punguţa cu doi bani nouă, că suntem cei mai tari!”. Pai, ce să-legi din cele două-trei idei care i-au mai rămas în cap domnului Boc, de când şeful său e în vacanţă privată (de la care ia pauză doar ca să se pozeze cu fanii pe litoral, să nu cumva să-l uite lumea până la următoarea înfăţişare).
Pă malul apei se-mpletesc/ Cărări ce duc la Geoană/ Acolo, Felix te zăreasc,/ Pe tine-ntr-o televiziune, explicându-ne tuturor ce şi cum trebuie să facem să scăpăm de “soluţia imorală” în care tot voi ne-aţi băgat. Căci şi tu, fiul meu Brutus, de tăceai, filozof rămâneai, la guvernare împreună cu noi.
Iar UDMR-ul? Un fel de Zita: “Mă iei, nene, la Iunion?” Recte “Care mai faceţi, băi, un guvern, că ne cam plictisim aicea numai cu PNL-ul? Că, de guvern fără maghiari cine-a mai pomenit?!...iar ăstora nu le putem cere nimic, fiindcă nu ştie decât două lucruri: ”Nem tudom şi nincen”.
La noi, ce să mai spunem? “Şi abia pleca bătrânul, ce mai freamat, ce mai zbucium…” Tot un roman şi-un film: “Orgolii”, “Glissando”, “Coloana a 5-a”, “Ciocoii vechi si noi”…
Şi i-am mai auzit pe vreo doi, că, cică, regalitatea ar fi ultima soluţie pentru salvarea României! Ietete! Păi cum adică, monser, să vină el Coate-goale, Maţe-fripte, cu gândul să-şi vegheze părinţii la mormintele lor, şi-acu vrea şi castele şi moşii, aşa, să ne arate ce mult ne iubeşte! Ei, ştii că-mi placi?!
Ce ziseseşi, mă, a lu’ Cocoşilă, că avem prinţ nou de PNG? Åla, mă, de-şi cumpără voturile ca pe acadele?! Care-şi cumpără emisiuni de la Vocea Patriotului Naţional? De umblă prostimea după el să-i ceară bani? Umbla, Moromete, că e mulţi, proşti, da’mulţi!
Pe Dâmboviţa liniştită, bucureştenii sunt cu adevărat fericiţi: ei singuri şi-au ales preşedinţii pe care i-au poftit. N-au fost buni pentru ei nici un Năstase, un Geoană sau un Oprescu..., i-au vrut pe Băsescu, Videanu şi Vanghelie. Bravo ţie, naţiune, halal să-ţi fie, să ne trăieşti!” Lasă, frăticule, că tot e bine, măcar aşa le traduce Vanghelie din romanes în română, că şi asta se chemă integrarea minorităţilor, după cum ne cere Coana Europa.
(In)amicul Popeye, ce să mai vorbim? Vorba lui Nenea Iancu: “Unde nu sunt prinţipuri, nu mai e moral. Şi unde nu-i moral, care va să zică că nu le are!” Că de unde nu-i - adică din cultura porturilor, fie ele şi occidentale - nici Dumnezeu nu cere, aşa că cine suntem noi să-i tot amintim de nenumărate ori că nu mai e căpitan de vas, şef peste o mână de oameni care-i execută ordinele cu străşnicie, ci un popor întreg, din care, cu siguranţă sunt şi cei care nu l-au vrut de preşedinte, şi anume aproape jumătate. Preşedinte jucător? Da, Bibicule, dacă zici matale, da’ jucator la cacialma, că până acum ne-ai ţinut tot într-o veselie, “pane et circens”…
Cum ar veni, monser, oricum o dai, tot rău iese. Cineva, cine s-o simţi în stare, poate o să mă lămurească şi pe mine până la viitoarele alegeri cum de se leagă. Care alegeri? “Ai…puţintică răbdare, stimabile!”
P.S. Dar, Românica, ţărişoara noastră? Dar economia, dar “grânarul Europei? Băi, mă laşi?!..
Raluca Brehar
PD-ul de pildă, un fel de “Cucurigu, boieri, mari (de la Bruxelles), daţi punguţa cu doi bani nouă, că suntem cei mai tari!”. Pai, ce să-legi din cele două-trei idei care i-au mai rămas în cap domnului Boc, de când şeful său e în vacanţă privată (de la care ia pauză doar ca să se pozeze cu fanii pe litoral, să nu cumva să-l uite lumea până la următoarea înfăţişare).
Pă malul apei se-mpletesc/ Cărări ce duc la Geoană/ Acolo, Felix te zăreasc,/ Pe tine-ntr-o televiziune, explicându-ne tuturor ce şi cum trebuie să facem să scăpăm de “soluţia imorală” în care tot voi ne-aţi băgat. Căci şi tu, fiul meu Brutus, de tăceai, filozof rămâneai, la guvernare împreună cu noi.
Iar UDMR-ul? Un fel de Zita: “Mă iei, nene, la Iunion?” Recte “Care mai faceţi, băi, un guvern, că ne cam plictisim aicea numai cu PNL-ul? Că, de guvern fără maghiari cine-a mai pomenit?!...iar ăstora nu le putem cere nimic, fiindcă nu ştie decât două lucruri: ”Nem tudom şi nincen”.
La noi, ce să mai spunem? “Şi abia pleca bătrânul, ce mai freamat, ce mai zbucium…” Tot un roman şi-un film: “Orgolii”, “Glissando”, “Coloana a 5-a”, “Ciocoii vechi si noi”…
Şi i-am mai auzit pe vreo doi, că, cică, regalitatea ar fi ultima soluţie pentru salvarea României! Ietete! Păi cum adică, monser, să vină el Coate-goale, Maţe-fripte, cu gândul să-şi vegheze părinţii la mormintele lor, şi-acu vrea şi castele şi moşii, aşa, să ne arate ce mult ne iubeşte! Ei, ştii că-mi placi?!
Ce ziseseşi, mă, a lu’ Cocoşilă, că avem prinţ nou de PNG? Åla, mă, de-şi cumpără voturile ca pe acadele?! Care-şi cumpără emisiuni de la Vocea Patriotului Naţional? De umblă prostimea după el să-i ceară bani? Umbla, Moromete, că e mulţi, proşti, da’mulţi!
Pe Dâmboviţa liniştită, bucureştenii sunt cu adevărat fericiţi: ei singuri şi-au ales preşedinţii pe care i-au poftit. N-au fost buni pentru ei nici un Năstase, un Geoană sau un Oprescu..., i-au vrut pe Băsescu, Videanu şi Vanghelie. Bravo ţie, naţiune, halal să-ţi fie, să ne trăieşti!” Lasă, frăticule, că tot e bine, măcar aşa le traduce Vanghelie din romanes în română, că şi asta se chemă integrarea minorităţilor, după cum ne cere Coana Europa.
(In)amicul Popeye, ce să mai vorbim? Vorba lui Nenea Iancu: “Unde nu sunt prinţipuri, nu mai e moral. Şi unde nu-i moral, care va să zică că nu le are!” Că de unde nu-i - adică din cultura porturilor, fie ele şi occidentale - nici Dumnezeu nu cere, aşa că cine suntem noi să-i tot amintim de nenumărate ori că nu mai e căpitan de vas, şef peste o mână de oameni care-i execută ordinele cu străşnicie, ci un popor întreg, din care, cu siguranţă sunt şi cei care nu l-au vrut de preşedinte, şi anume aproape jumătate. Preşedinte jucător? Da, Bibicule, dacă zici matale, da’ jucator la cacialma, că până acum ne-ai ţinut tot într-o veselie, “pane et circens”…
Cum ar veni, monser, oricum o dai, tot rău iese. Cineva, cine s-o simţi în stare, poate o să mă lămurească şi pe mine până la viitoarele alegeri cum de se leagă. Care alegeri? “Ai…puţintică răbdare, stimabile!”
P.S. Dar, Românica, ţărişoara noastră? Dar economia, dar “grânarul Europei? Băi, mă laşi?!..
Raluca Brehar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu