Teama de a avea curaj

Trăim într-o societate în care ne temem să luăm atitudine, ne temem acasă de părinţi, ne temem la şcoală de profesori, în facultăţi de profesorii universitari, ne temem în autobuze de controlorii de bilete, la ghisee de funcţionarii publici, ne temem de portarul de la primărie sau spital, de şeful de la serviciu şi chiar de vânzătoarea de la alimentară. Suntem o societate cu coada între picioare. Şi suntem aşa pe bună dreptate. Am fost crescuţi în această manieră de către părinţii noştrii, iar părinţii noştrii au fost crescuţi aşa de părinţii lor.
Timp de 40 de ani am trăit sub cortina comunismului românesc aplicat abuziv, temându-ne de autoritatea îmbrăcată în diferite forme. În perioada comunismului, românii au ajuns să se teamă de femeia de serviciu care spăla casa scărilor la bloc, "vai, mă scuzaţi, nu am văzut că spălaţi pe jos, vă rog să mă scuzaţi" (Doamne, sper să nu mă raporteze că eu la 12 amiaza sunt acasă, că dacă află partidul... vai Doamne!). Societatea română a crescut într-o stare de paranoia, în care oricine putea fi informator. Această formă de autoritate era, în mare parte, doar o mască, un camuflaj a “norocoşilor” care completau sistemul - oameni, români la fel de speriaţi precum cei pe care îi speriau. Românii se temeau de români, fraţii de fraţi. Ce s-a schimbat azi? Nimic! “Măştile” au rămas neschimbate, iar cetăţeanul, azi, e la fel de speriat de autoritate ca şi acum 20 de ani
Ce mă întristează şi mai mult este că, deşi suntem nemulţumiţi 80-90% dintre noi, puţini suntem cei care au curajul să îşi pună pielea la bătaie pentru a sensibiliza opinia publică prin spirit civic de a aduna oameni şi a protesta împotriva fărădelegilor. Sigur, vedem pe “sticlă” mai nou, că subiectul “criză financiară” provoacă tot felul de manifestaţii, care implică taxa auto, somajul, pensiile şi salariile (VREM BANI, VREM SALARII, DAŢI-NE ŞI NOUĂ DIN CIOLAN ŞI NU MAI URLĂM), dar nu vedem demonstraţii care au ca scop lupta pentru drepturile fundamentale, care adesea sunt încălcate. Rar se întâmplă să vezi români, tineri sau bătrâni, ieşind în stradă pentru că unei persoane, una singură, i s-a încălcat dreptul la viaţă! Unde sunt manifestaţiile care să atace sistemul medical mizerabil din România, pentru a nu se mai repeta situaţii precum cea de la Slatina, o situaţie 100% identică cu scenariul cutremurător al filmului "Moartea domnului Lăzărescu".
Unde sunt militanţii pro-vita care să iasă în stradă şi să ceară o modernizare şi o îmbunătăţire radicală a sistemului social, instituţional, judiciar, educaţional, agricol, etc. pentru consolidarea drepturilor cetăţeneşti garantate de o Constituţie democratică?

Sindicatele, organizaţii mafiote, se adună destul de des pentru a protesta în favoarea creşterilor salariale, dar nu vezi sindicate care să ulre că vor condiţii mai bune de muncă şi o protecţie reală a muncii. Şoferii blochează străzi pentru că vor ca taxa auto să fie micşorată, dar nu vezi şoferi ieşind în stradă pentru a cere înăsprirea condiţiilor de eliberare a carnetelor de conducere, deoarece zilnic mor oameni nevinovaţi datorită imprudenţei la volan. În România, doar BANUL aduce oamenii laolaltă şi tot BANUL îi separă. Lideri de sindicate se îmbogăţesc deoarece bat palma cu patronatele pentru a nu incita muncitorii la manifestaţii cu tema îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi mai mereu negociează creşteri salariale infime. Românului nu-i pasă decât de BANI, iar dacă acesta vine, nu mai contează nimic. De asemena, nimeni nu are curajul să treacă peste autoritatea pe care o are un lider de sindicat. Cum să te trezeşti în afara sindicatului, să lupţi pentru ceva ce ţi-ar putea salva viaţa? (vezi minerii). Dacă ieşi din sindicat nu mai beneficiezi de avantaje, nu ţi se mai măreşte leafa! RAHAT. Leafa se măreşte la toţi! Aşa trebuie, aşa e normal, indiferent că faci parte, sau nu, din sindicat!
Pe stundeţi, pe de alta parte, la noi, nu îi vezi niciodată în stradă! Îi auzi pe toţi că sunt nemulţumiţi de faptul că plătesc doua-trei mii de lei, pe an, la facultate pentru nimic. Cu toţii sunt nemulţumiţi de sistemul de învăţământ universitar, materii învechite, date depăşite, cărţi obligatorii, profesori ignoranţi, dispreţuitori, distanţi, indiferenţi şi abuziv, care transformă instituţiile de învăţământ în afaceri proprii, de cele mai multe ori, foarte profitabile. Şi daca este nemulţumit, îl vezi în stradă, în faţa facultăţii cu o pancardă? Îl vezi protestânt? Îl vezi încercând să convingă câţiva colegi, să i se alăture? NU! De ce? Deoarece se teme de repercursiuni. E normal să îţi ceri drepturile, e normal să ceri să nu fi abuzat, să nu fi ţinut sub talpă, umilit, ameninţat şi santajat. E absolut normal să încerci să lupţi împotriva celor care fac asta. Dar în România, nu e normal! De ce?(chiar trebuie să îţi dau detalii?) Deoarece poţi să o păţeşti. Lumea se teme, de a nu suporta consecinţele unei astfel de atitudini. A sfida sistemul şi a lupta împotriva lui înseamnă sinucidere pe plan profesional sau educaţional. Studenţii au impresia că dacă sfidează un profesor, daca îl acuză de nerespectarea regulamentului moral şi de încălcarea drepturilor şi atribuţiilor profesorale, nu îşi vor încheia studiile cu diploma de absolvire. Profesorul “individ” va face tot posibilul să pedepsească studentul şi, din păcate, are toate posibilităţile şi şansele să o facă. E adevărat, daca te pui cu un profesor şansele sunt extrem de mari să pierzi bătălia. Dar nu trebuie să fie aşa! În orice societate unde există diferenţe între clase sociale, clasa care conduce (de obicei minoritară), se teme de o revolta clasei care este condusă (de regulă, majoritară). Noi, românii, însa nu avem curajul să ne manifestăm ca o forţă majoritară şi unită. Suntem dezbinaţi şi individualişti, egoişti! Poate într-o zi, nepoţii noştrii vor avea curajul să militeze împotriva sistemului bolnav de abuz şi corupţie. Pe moment, mă îndoiesc că cineva are curajul să conducă manifestaţii studeţeşti. Cine are curajul să se sacrifice pentru un viitor mai bun al stundeţilor, a copiilor României? Şi cine are curajul să i se alăture?

Hossu Tudor

YES, WE CAN !

Speranţa şi schimbarea, două concepte cheie pentru orice electorat. Deziluzia şi stagnarea - surorile lor vitrege.
Spun asta sub auspiciile celui mai răsunător eveniment al acestui început de an. DA, mult mai răsunător decât tunurile israeliene, decât strigătele disperate ale copiilor palestinieni, decât scrâşnetul robinetelor ruseşti inchizându-se şi chiar decât vocile miilor de şomeri, victime ale capitalismului desuet. Începând de marţi 20 ianuarie 2009 Statele Unite ale Americii au un preşedinte de culoare.
Ceremonia de învestire a acestuia i-ar fi făcut pe Cezar, Carol cel Mare, Napoleon, Franz Josef, Hitler şi chiar Stalin să-şi muşte buzele de invidie. Peste 2 milioane de oameni au venit, de bună voie, să-l ovaţioneze pe Barack Hussein Obama. Acesta este noua imagine a SUA, ţară care vrea să ne arate încă odată că se poate – YES, WE CAN !. După ce au democratizat pe rând Afghanistanul şi Iraqul, au adus pacea în Orientul Mijlociu, au relansat economia mondială şi pentru siguranţa tuturor au lansat conceptul de monitorizare a tuturor convorbilor telefonice, Statele Unite dau lumii acum noul semi-zeu.
Societatea internaţională este extaziată. Numai câţiva cârcotaşi – recte Nicolas şi Silvio – privesc cu scepticism această investitură, dar asta numai pentru că din clubul select al Liderilor Bufoni nu va mai face parte şi George.
Sigur pentru orice specialist în marketing electoral ceea ce se întâmplă acum este o încântare. Totul este atât de bine aşezat, simbolistica este atât de puternică, liderul atât de convigător iar speech-ul – Dumnezeule speech-ul – este magnific. O maşină de propagandă perfectă pentru un public perfect.
E greu să nu iţi placă Obama. E întruchiparea speranţei şi a schimbării. Criza economică mondială şi ameninţarea tot mai convingătoare a epuizării resurselor pentru energia convenţională presează liderii să devină astfel de întruchipări. Iar noi, noi toţi duhnind a democraţie, nu încercăm să deschidem ochii, să scotem la iveală părţile putrede al sistemului şi ale economiei, să le cauterizăm sau după caz să le amputăm - cu tot cu vinovaţi - şi să găsim soluţii mai bune.
Noi ţinem ochii larg închişi, mâinile ridicate spre cer şi aşteptăm ca cineva să facă asta pentru noi. Să fac STATUL treaba asta. Şi STATUL să-l conducă cel care se vinde mai bine: ambalat cât mai frumos, pictat cu drapelul naţional, stampat cu timbrul părinţilor fondatori, parfumat cu sudoarea muncitorilor şi stropit cu sângele soldaţilor.
Ce contează că e un pachet gol, dar măcar arată bine !

Nicolae Andrei

corespondent TSD Prahova

Manifesto 2009 - o şansă pentru Europa

Am participat la Madrid, la începutul lunii decembrie, la lansarea “Manifesto 2009”, programul Partidului Socialistilor Europeni (PES) pentru urmatorii 5 ani (2009-2014). Alegerile euro-parlamentare vor avea loc pe 7 iunie, iar PES este primul mare grup politic din Parlamentul European care îşi face publică platforma electorală. Atmosfera din capitala Spaniei era una festivă, fiind prezenţi numeroşi lideri socialişti europeni, precum şi sute de delegaţi şi invitaţi din întreaga Uniune. Lansarea manifestului s-a făcut în stil american, cu baloane, urale, aplauze şi show mediatizat, unii vorbitori parafrazând chiar celebrul slogan a lui Barack Obama “yes we can”, susţinând că e timpul ca şi Europa să urmeze calea Statelor Unite şi să schimbe majoritatea de dreapta din Parlament cu una de stânga. Delegaţia României a fost relativ modestă datorită alegerilor parlamentare care se desfăşurau simultan în ţara noastră, dintre liderii PSD fiind prezent doar Adrian Severin

Euforia momentului a fost umbrită de îngrijorările unanime privind efectele crizei financiare globale, care va afecta puternic şi ţările Uniunii Europene. Socialiştii sunt conştienţi că urmează o perioadă foarte dificilă, iar accesul la guvernare implică responsabilităţi şi provocări majore. Politicile sociale generoase din programul PES vor fi puse în aplicare cu dificultate sporită într-o perioadă de recesiune şi austeritate bugetară. Pe de alta parte, mulţi vorbitori au subliniat responsabilitatea majoră care revine conservatorilor americani şi popularilor europeni pentru actuala situaţie economică, datorită lipsei unei strategii coerente, dereglementarea excesivă şi lipsa controlului asupra pieţelor financiare internaţionale. Situaţia socială din UE s-a înrăutăţi în ultimii ani de guvernare de dreapta, în pofida creşterii produsului intern brut. Simpla majorare a PIB-ului nu poate garanta o creştere reala a nivelului de trai şi a standardelor de viaţă fără a avea în paralel politici sociale adecvate. Popularii europeni s-au dovedit a fi populişti, preluând în retorica lor multe din temele socialiste, dar menţinându-le la un stadiu declarativ, punând în practică foarte puţine cu adevărat.

Consultările pentru Manifesto 2009 au durat mai mult de 9 luni şi s-a ţinut cont de părerea tuturor membrilor, simpatizanţilor, activiştilor, militanţilor, sindicatelor, ONG-urilor şi partidelor socialiste din Europa care au dorit să participe; putem spune că a fost unul dintre cele mai democratice şi mai exhaustive procese de formulare a unui program politic desfăşurat vreodata în Europa. Platforma conţine 6 direcţii majore de reformă pentru statele europene:
Relansarea economică şi prevenirea altor crize financiare.
Oferirea unor şanse mai bune pentru toţi locuitorii noii Europe Sociale.
Transformarea Europei în liderul mondial în domeniul luptei împotriva schimbării climatice.
Promovarea egalităţii de gen pe întregul continent.
Dezvoltarea unei politici eficiente pentru migraţie în UE.
Creşterea rolului Uniunii Europene ca partener global pentru pace, securitate şi stabilitate.
Documentul conţine peste 60 de propuneri concrete pentru electoratul european, sub egida: “Prima dată oamenii: o nouă direcţie pentru Europa”. Preşedintele PES, Nyrup Rasmussen, a declarat: “Conservatorii au avut majoritatea în Europa în ultimii 4 ani. Ce au făcut ei pentru o societate mai corectă? Au ignorat interesele oamenilor simpli, a familiilor care muncesc din greu. Noi vrem să ducem Europa într-o nouă direcţie, să creăm o societate mai justă, să punem oamenii în prim plan! Manifestul nostru oferă votanţilor o alegere clară între PES şi adversarii noştri. O opţiune simplă între o Uniune Europeana progresistă, în care statele memebre lucrează împreună pentru a rezolva problemele economice şi de mediu în beneficiul tuturor locuitorilor europeni, sau o Uniune conservatoare, care pune destinul nostru în mâinile pieţei.”

Avarvarei Adrian

Debut LSSD Cluj-Napoca cu acte caritabile

Luna noiembrie a anului 2008 a fost una extrem de productivă pentru Partidul Social Democrat. Pe lângă rezultatele mulţumitoare de la nivel local şi naţional, partidul şi-a dezvoltat existenţa prin apariţia unui membru nou: Liga Studenţilor Social Democraţi (LSSD).
Principala responsabilitate a noului department din cadrul Tineretului Social Democrat este facilitarea accesului în domeniul studenţesc al PSD-ului. Din punct de vedere politic, LSSD înlesneşte şi contribuie la integrarea studenţilor în structurile politice ale TSD şi PSD, precum şi la exprimarea şi valorificarea drepturilor studenţilor prin mijloace de acţiune politică şi civică. Unul dintre scopurile departamentului, este acela de a pregăti şi perfecţiona studenţii în vederea promovării lor în structurile de conducere ale organizaţiei de tineret a singurului partid de stânga din România. Ceea ce-şi propune LSSD este să elaboreze, să organizeze şi să supravegheze desfăşurarea unor programe cu caracter politic, social, economic, educativ, cultural, distractiv, sportiv şi turistic, care să contribuie la realizarea intereselor şi aspiraţiilor studenţilor, în concordanţă cu principiile politice social-democrate. Cine poate fi membru LSSD? Orice student cu vârsta cuprinsă între 18 şi 29 de ani, care adera la principiile şi idealurile social-democraţiei române şi care militează pentru îndeplinirea programului politic şi social corespunzător. Liga şi-a stabilit deja structura organizatorică interimară şi are proiecte planificate pentru următoarea perioadă de timp. Comunicarea, dinamismul, dorinţa de acţiune, tinereţea şi social democraţia sunt elementele cheie ale Ligii Studenţilor Social Democraţi.
„Fi Darnic, Fi Donator!” reprezintă sloganul după care Liga Studenţilor Social Democraţi a debutat în viaţa politico-studenţească din Cluj-Napoca.
În perioada Sfintelor Sărbători de iarnă, toţi ne gândim şi petrecem mai mult timp alături de cei dragi, însă adesea uităm că printre noi există cei defavorizaţi de soartă care nu se pot bucura de adevăratul spirit al Crăciunului – familia.
Acţiunea cu caracter caritabil, s-a desfăşurat în două etape: în data de 16 decembrie, membrii TSD care studiază în instituţiile de învăţământ superior, s-au deplasat la Centrul de Transfuzie Sanguină din municipiu pentru a dona sânge. Cei 25 de studenţi, în ce-a de-a doua parte a proiectului au schimbat bonurile valorice, primite în schimbul lichidului vital, cu produse alimentare. pentru a fi donate ulterior, pe 17 decembrie, unui orfelinat situat în cartierul Grigorescu. Miercuri dimineaţa ne-am strâns la sediul PSD de unde am plecat spre Centrul “Prichindel”. Emoţiile au început să apară în momentul în care am intrat pe uşă. Copiii ne-au întâmpinat cu drag şi s-au ataşat repede de noi, în timp ce sufletele noastre vibrau de duioşie.
A urmat o vizită în interiorul grădiniţei pentru a vedea care sunt condiţiile în care aceştia trăiesc: în ce stare se află clădirea, dacă există dormitoare suficiente, săli de joc, jucării, apă curentă, încălzire, cum arată serviciile sanitare, bucătăria etc. Sub acoperişul grădiniţei convieţuiesc aproximativ 90 de copii de toate vârstele. Există Centru Maternal, unde sunt aduse mămici cu copii lor nou-născuţi care nu au posibilitatea să se întreţină, preşcolari sănătoşi din punct de vedere clinic, dar şi cu dizabilităţi motorii, şcolari şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani.
La încheierea vizitei, doamna directoare ne-a făcut o surpriză. Ne-a invitat în bucătărie, iar un grup de 7 copii rămaşi în centru ne-au colindat în semn de mulţumire pentru ajutorul adus. Vizita s-a încheiat, dar membrii LSSD au promis că se vor reîntoarce pentru a se juca, a socializa, a-i învăţa, dar şi a fi învăţaţi de aceşti copii. Fiind prima acţiune realizată de ligă putem spune că a fost un succes, scopul a fost atins, iar 90 de copii au avut o masă mai îmbelşugată de Crăciun.
Mulţumim tuturor celor care au fost alături de noi şi au contribuit la reîmprospătarea valorii spirituale a Crăciunului.

Apopi Diana Mariana & Popescu Andreea