Un prim pas spre reorganizare şi restructurarea TSD Cluj-Napoca

Pe data de 17 august 2009, Tineretul Social Democrat Cluj-Napoca şi-a ales noua conducere. Adunarea Generală a TSD Cluj-Napoca a strâns un număr impresionant de tineri – invitaţi, delegaţi şi candidaţi. Alături de aceştia au fost prezenţi şi un număr mare de seniori. Prezidiul a fost format din Remus Lăpuşan – Preşedinte al Oragnizaţiei Municipale PSD Cluj-Napoca, Valentin Cuibus, Preşedinte al Organizaţiei Judeţene PSD Cluj şi Gabriel Oniga, Preşedinte interimar a Organizaţiei Judeţene Cluj a TSD, fost Preşedine TSD Cluj-Napoca. Cei care au dat curs invitaţiei de a participa la eveniment din partea celorlalte partide au fost reprezentanţii PD-L şi PRM.
Evenimentul a fost destul de agitat, ca urmare a apariţiei neaşteptate a unui număr mare de tineri care, deşi sunt colegi de-ai noştri, nu puteau să se legitimeze, lipsindu-le carnetele de membru. Într-un final acest impediment a fost depăşit, tinerii fără carnete de membru, au primit ecusoane de invitaţi şi au participat în calitate de observatori.
Într-o sală arhiplină de tineri, fiecare candidat şi-a prezentat pe scurt intenţia de a candida şi câteva idei despre munca pe care o va intreprinde dacă va fi ales. Pentru funcţia de Preşedinte a existat un singur candidat în persoana lui Dragoş Pop. Acesta fost ales prin vot deschis, manifestat prin aplauze, tradiţie împrumutată de la ECOSY (European Socialist Youth). Din cei 100 de delegaţi cu drept de vot, doar 5 persoane şi-au manifestat dezacordul în ceea ce priveşte alegerea noului preşedinte.
În discursul său, preşedintele ales a deschis drumul spre un TSD care are obligaţia să devină principalul component al PSD de atragere a voturilor tinerilor, trebuie să devină bazinul principal de resurse umane a partidului şi are datoria să participe la luarea deciziilor majore din PSD. De asemene, Dragoş Pop a subliniat necesitatea de a promova tinerii în funcţile de conducere după criteriul de activitate, loialitate şi experienţă în vederea formării noilor lideri.
Şi pentru funcţia de Secretar General şi-a arătat interesul un singur candidat – Dan Codrean, care a fost ales în unanimitate prin aplauzele delegaţilor. Pentru funcţia de Vicepreşedinte au candidat 6 tineri, pe 5 locuri. Alin Danci, Ovidiu Costinaş, Gaston Bakabana, Ramona Câmpean, Radu Câmpean şi Sorin Hus. Singurul care nu a fost validat a fost Radu Câmpean, de la care TSD-iştii din Cluj-Napoca au speranţa că va crea şi dezvolta o Organizaţie TSD la Gherla.
Celor cinci vicepreşedinţi li s-au alăturat în Biroul Executiv, a doua structură decizională după Biroul Permanent, cu acordul Adunării Generale, coordonatorii de colegii electorale. Acestora li s-a atribuit funcţia de vicepreşedinte şi membru în Biroul Executiv. Vladimir Mătuşan (colegiul 3), Flavius Milăşan (colegiul 4) şi Florin Oros (colegiul 2) sunt cei trei coordonatori care alături de Ovidiu Costinaş (coordonator colegiul 1 şi vicepreşedinte ales de A.G.), restul vicepreşedinţilor aleşi, secretarul general, secretarii executivi si preşedintele, formează Biroul Executiv.
Secretarului General, i s-au alăturat trei secretari executivi: Raluca Pop, Miruna Mureşan şi Petrică Coca.
Sperăm că această nouă structură de conducere, aceşti tineri în care credem şi pe care îi sprijinim să ducă Organizaţia Municipală Cluj-Napoca a Tineretului Social Democrat acolo unde merită să fie – cea mai puternică organizatie politică de tineret din Cluj.
FELICITĂRI ŞI BAFTĂ !

Hossu Tudor

Foarte multe persoane nu înteleg diferenţele dintre diverse orientari ale stângii. Cei mai în vârstă care au trăit pe vremea dictaturii ceauşiste nu concep că ar putea exista o alternativă de stânga la acel sistem, iar cei tineri sunt dezinformaţi, se hranesc cu idei distorsionate oferite de tabloide şi “deontologi ai neamului”. Din păcate există azi numeroase suflete rătăcite care încearcă să reînvie sinistrele vremuri de glorie ale extremei drepte din România, neo-legionari care înca mai propovăduiesc cuvintele lui Petre Ţuţea: “social democraţia e laptele bătut al comunismului”. Fiind convins că stânga este motorul progresului şi ca orice om de bună credinţă nu poate fi adeptul unor sisteme care au ca valoare supremă egoismul individual, dar nici a unora totalitare, dominate de un stat omnipotent sau un cartel de corporaţii meschine, vă enumăr câteva diferenţe fundamentale între comunism şi social-democraţie - de fapt între sistemele staliniste intitulate impropriu “comuniste” şi stânga modernă de sorginte vest-europeană:
1. Rolul statului. În comunism, statul controlează întreaga economie, proprietatea privată fiind desfiinţată, fapt care duce la creştere economică pe termen scurt, dar la stangnare pe termen lung; social-democraţia sprijină micii intreprinzători, libera iniţiativă, proprietatea individuală şi doreşte doar reglementarea pieţei pentru ca “jocul” să fie corect, precum şi intervenţii ale statului în sectoare strategice şi în perioade de criză, rezultatul fiind o creştere moderată dar sigură a economiei şi o evitare a caderilor bruşte în momente dificile.
2. Libertate individuală. Sistemele experiementale de tip comunist au devenit de fapt state totalitare, restrăngând drastic libertaţile cetăţenilor; social-democraţia garantează libertăţile tuturor persoanelor, fiind cea mai progresistă doctrină actuală din punct de vedere social, promovând integrarea minorităţilor şi imigranţilor, mobilitatea socială, multiculturalismul şi diversitatea.
3. Democraţie. Comunismul revoluţionar promitea o societate deschisă, dar a sfârşit în dictatură; stânga modernă sprijină un sistem pluralist, cu multe puncte de vedere divergente, în care să căştige doar prin superioritatea ideilor şi eficienţa faptelor. Social-democraţia actuală este singura ideologie care susţine democraţia participativă, implicarea tuturor cetăţenilor în deciziile societăţii.
4. Naţionalism. Deşi iniţial comunismul se pretindea internaţionalist, în ultimele decenii s-a transformat în majoritatea statelor care l-au adoptat într-un sistem naţionalist, în care minorităţile erau discriminate structural. Social-democraţia este o mişcare cu adevărat internaţionalistă, având ca argument suprem succesul Uniunii Europene, la dezvoltarea căreia a contribuit semnificativ.
5. Globalizare. Experimentul comunist a dus la divizarea planetei in doua blocuri adversare, între care relaţiile erau minime, rezultatul fiind izolarea statelor comuniste şi stagnarea lor economică şi tehnologică; social-democraţia recunoaşte că procesul de globalizare este inevitabil şi nu trebuie tratat ca un pericol, ci ca o mare oportunitate. Stânga modernă insistă de asemenea pe o concurenţă corectă, bazată pe creativitate şi eficienţă, nu pe salarii mici, condiţii proaste de muncă, practici de dumping şi fabrici poluante în ţări mai slab dezvoltate, respectiv tarife vamale exagerate, carteluri, monopoluri şi imperialism economic în statele puternic dezvoltate.
6. Eficienţa economică. Prăbuşirea sistemelor declarate comuniste s-a datorat în primul rând colapsului economic, incapacităţii lor de a asigura minimul necesar acelor popoare. Deşi social-democraţia este criticată de adepţii neo-liberalismului ca fiind un sistem etatist în care creşterea economică este scăzută, adevărul nu este nici pe departe acesta. Experienţa statelor scandinave, care timp de opt decenii au îmbinat un sistem economic de stânga cu o creştere semnificativă, este relevantă în acest sens; în plus, pe lângă indicatorul PIB mai există numeroşi indicatori ai evoluţiei sociale, la care sistemele de stânga domină net; în fond, pe cetăţeanul de rând îl interesează să aiba o viaţă fericită, indiferent de cum este aceasta reflectată de datele macroeconomice.
7. Ştiinţă şi tehnologie. După venirea la putere a comuniştilor, în aceste ţări s-a produs iniţial un salt tehnologic, prin aproprierea rapidă de nivelul occidental datorită industrializării masive a unor state preponderent agrare; după această fază, progresul tehnico-ştiinţific s-a redus simţitor, din cauza lipsei stimulentelor, a birocraţiei şi planificării excesive. Social-democraţia este în momentul actual forţa politică care susţine cel mai mult evoluţia ştiinţifică şi tehnică, atât prin încurajarea învăţământului şi finanţarea cercetării fundamentale de către stat cât şi prin încurajarea companiilor private să aloce bugete substanţiale sectorului R&D care contribuie decisiv la bunăstarea întregii societăţi.
8. Secularizare. Statele comuniste au atacat direct biserica în prima fază, datorită apropierii acesteia de vechile structuri capitaliste de putere, iar în a doua perioadă au acaparat-o şi folosit-o pentru atingerea intereselor de partid şi de stat. Social-democraţia consideră că emanciparea socială se poate realiza doar pe termen lung, prin educaţie şi informare, iar religia trebuie să fie liberă, poate funcţiona ca ghid moral pentru omul de rând, fiind criticate doar excesele, prozelitismul şi fanatismul care contravin democraţiei şi libertăţilor fundamentale ale oricarei persoane.
9. Progres social. Deşi experimentul comunist a promis un “om de tip nou”, dedicat total binelui colectiv, a eşuat lamentabil în crearea acestuia, generând în schimb fiinţe depersonalizate, fără iniţiativă, dependente de stat şi lipsite de creativitate. Social-democraţia este cel mai puternic promotor al evoluţiei omului în cadrul societăţii, susţinând că doar prin educaţie, cultură şi muncă, atât individuală cât şi colectivă, se pot transcende vechile diviziuni sociale, se pot sparge barierele mentale şi lumea de azi poate fi mai bună, mai apropiată de idealurile umaniste.
10. România. Ţara noastră nu este o excepţie: în toată Europa de Est, actualele partide social-democrate s-au format pe scheletul vechilor partide comuniste, având din start o pată neagră în percepţia publică. Naşterea grea şi “păcatul originar” le-au marcat existenţa în ultimele două decenii, legatura cu comunismul în conştiinţa colectivă nefiind ruptă total nici azi. Deşi numărul membrilor bătrâni care au avut funcţii importante în perioada comunistă este tot mai redus, tânăra generaţie de politicieni de stânga nu a reuşit încă să impună o noua viziune asupra acestei doctrine în cadrul partidelor şi în societate. Teama de a afirma cu tărie idealurile stângii nu este justificată, iar compromisurile făcute cu partidele de dreapta în speranţa de a atrage mai mulţi alegători oferind “de toate pentru toţi” este o strategie greşită. Numai o stângă puternică poate risipi prejudecăţile despre trecut!

Avarvarei Adrian

Social democraţia colaborează cu Mama Natură

Mai toată lumea vorbeşte despre ecologizare, despre salvarea naturii de la distrugere, despre moduri în care se pot ameliora anumite fenomene precum încălzirea globală sau salvarea anumitor zone care nu merită ignoranţa noastră poate pur şi simplu prin frumuseţea cu care ne încântă de multe ori.
Faptele demonstrează că pădurile din toată lumea aduc numeroase beneficii importante. Pădurile adăpostesc peste jumătate din speciile care trăiesc pe pământ, ajută, de asemenea, la încetinirea încălzirii globale, prin stocarea şi reţinerea carbonului, sunt surse de produse lemnoase ajută la reglarea căderilor de precipitaţii, sunt surse esenţiale de hrană şi apă şi aduc în acelaşi timp enorme avantaje estetice, spirituale şi de agrement pentru milioane de oameni.
Defrişarea pădurilor este una dintre problemele apăsătoare ale acestui secol având consecinţe destul de grave pentru mediu. Tăierea ilegală de păduri au consecinţe grave asupra mediului, contribuind la schimbările climatice şi la pierderi în ceea priveşte biodiversitatea, ameninţând totodată existenţa populaţiilor indigene. Diverse organizaţii, ecologişti şi fundaţii îngrijorate de situaţia mediului înconjurător din întreaga lume îşi unesc forţele pentru a îmbunătăţi administrarea pădurilor.
În ajutorul Mamei Natură au sărit tinerii social democraţi, alături de seniorii PSD, care au decis să contribuie la salvarea unei zone montane din judeţul Cluj şi anume pădurea din apropierea localităţii Călăţele, în vecinătatea municipiului Huedin. Iniţiativa a fost salutată de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Cluj-Napoca care s-a alăturat acţiunii prin voluntari.
Obiectivul principal a fost plantarea de puieţi de brad pentru a contribui la îndesirea pădurii, acolo unde se constată lipsa de arbori aparţinând aceleiaşi familii de arbori. Cei care au participat la această acţiune, au fost instruiţi de pădurarii din zona pentru buna desfăşurare a operaţiunii, însă spre surprinderea acestora, actiuni de acest gen nu au fost straine celor participanţi, aceştia descurcându-se de minune în a-şi atinge obiectivul pentru care s-au angajat.
Evenimentul a fost caracterizat de buna dispoziţie a voluntarilor prezenţi. Cum ar putea fi oare altfel, având în vedere că părtaşii au dat dovadă de spirit social şi de dorinţa de cunoaştere a conceptului ce i-a împins spre o acţiune de ecologizare.Totodată aceştia au conştientizat nevoia de a contribuii la conservarea şi menţinerea frumuseţii zonei, dar si la consolidarea “plămânului verde”, necesar pentru crearea onigexului. Munca nu a fost uşoară, dar satisfacţia îndeplinirii obeictivului a fost mare şi din punct de vedere personal, dar şi din perspectiva faptului că un om îşi poate plăti tributul faţă de natura generatoare de resurse indinspensabile acestuia.
Poate mulţi nu înteleg principiile care definesc social democraţia, dar poate că la fel de mulţi înteleg necesitatea salvării unei zone de genul celei prezentate. Solidaritatea, dar şi dorinţa de a ne asigura un viitor mai bun sunt idei pe care se bazează acest principiu de “stânga”. Daca ne pasă de semenii noştri, atunci evident trebuie să ne pese de mediul în care trăim, iar un mediu curat şi sănătos reprezintă un viitor mai bun şi mai lung.

Sziki Andrei

Tineretul Social Democrat Cluj-Napoca promovează şansa la viaţă

Prima Adunare Mondiala a Sănătăţii, din anul 1948, a decis instituirea unei zile mondiale dedicate sănătăţii. Începând cu anul 1950 în fiecare an, la 7 aprilie, se celebrează Ziua Mondială a Sănătăţii, zi în cadrul căreia se analizează probleme de maximă importanţă pentru anul respectiv, şi se încearcă să se atragă atenţia asupra unei zone prioritare de care să se ocupe Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Cu ocazia acestei zile, OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) alege o temă de dezbatere, toate statele membre fiind invitate să organizeze acţiuni legate de aceasta. Tema pentru anul 2009 a fost : “ Să salvăm vieţi. Să facem spitale de urgenţă mai eficiente în caz de urgenţă”. OMS subliniază importanţa investiţiilor în infrastructura pentru asigurarea condiţiilor de ajutorare imediată a oamenilor în cazul producerii de dezastre.
Starea de sănătate a populaţiei este afectată ,atât în prezent , cât şi în viitor, ca urmare a sistemelor de sănătate fragile. Deficienţe ale sistemelor de sănătate în intervenţiile în situaţii de urgenţă s-a observat la cutremurul din China din mai 2008, ciclonul Sidr, din Bangladesh din 2007, Conflictele din Etiopia şi Fâşia Gaza soldate cu mii de morţi şi răniţi.
OMS a fost creată la 2 iulie 1946, fiind o instituţie specializată a Naţiunilor Unite, cu sediul la Geneva. În prezent ae 192 de membri, printre care si România. Organizaţia are ca finalitate îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, acordarea de sprijin tehnic, schimburi de informaţii, combaterea unor boli la nivel mondial, cum sunt: malaria, lepra, tuberculoza, bolile tropicale.
Ziua Mondială a Sănătăţii a fost marcată de tinerii social- democraţi clujeni, printr-o acţiune de sensibilizare a cetăţenilor faţă de starea lor de sănatate.
În prima parte, într-un cort aflat în centrul Clujului, persoanelor vârstnice le-a fost măsurată tensiunea gratis, iar trecătorii au fost îndemnaţi să doneze sânge a doua zi dimineaţa.
În a doua parte, miercuri, 8 aprilie, tinerii social democraţi au demarat o campanie de donare de sânge, ca urmare a iniţiativei naţionale avute de TSD. Gestul tinerilor TSD-işti clujeni a fost motivat de lipsa acută de sânge la nivelul centrelor de transfuzie, şi în spitalele din ţară.
Acţiunile de donare de sânge au devenit deja o tradiţie pentru TSD Cluj, aceasta fiind a doua acţiune şi , cu siguranţă, nu ultima, la care participă.
Acţiunea din 8 aprilie 2009 a TSD Cluj a avut si o cauza nobilă, şi totodată, s-a dorit îndrumarea tinerilor sa doneze sânge pentru bolnavii clujeni din spitale care au nevoie acută de sânge.
Membri TSD au fost matinali, aceştia venind încă de la ora 8 la centru de transfuzii din oraş. "Am venit pentru o cauză nobilă. Bonurile pe care le primim în urma donării vor fi donate unei familii din cartierul Mărăşti, care are 11 copii. Tatăl este pensionat pe caz de boală, iar familia are nevoie de bani. Încercam să îi ajutam pe cei 13 membri măcar cu atât", a precizat Oliver Kovacs, membru TSD pentru citynews.
Pe de altă parte, tinerii social democraţi au dorit ca prin această iniţiativă să le dea un exemplu tinerilor clujeni. "Invităm toţi tinerii să doneze pentru că este nevoie mare de sânge în spitale. Nu dureaza decât câteva minute şi un asemenea gest simplu poate salva vieţi", a adaugat TSD-istul Ovidiu Costinaş pentru aceeaşi sursă.
Şi cum se apropie Sfintele Sărbători de Paşti, tinerii de stânga nu au rămas indiferenţi la drama unei familii clujene. Lipsită de friptura de miel tradiţională evenimentului, cozonacul, ouăle roşii, familia Talpoş, cu un venit de sub 1000 lei, a primit cu braţele deschise cadoul, iar grupul aflat in vizită a primit mulţumiri şi binecuvântări.
Statisticile arată că, în România, o operaţie din trei este amânată ca urmare a lipsei de sânge. Argumentul cel mai des invocat de persoanele care nu au donat niciodată sânge este: “Nu ştiam ca e nevoie de sânge”. Anual, aproximativ 60 % din cererile de sânge, nu pot fi soluţionate. E important ca oamenii să înţeleagă că o unitate de sânge, aproximativ 500 ml, pe care o persoana o donează o dată, poate salva viaţa mai multor oameni.
Prin acest gen de acţiuni, TSD Cluj îndeamna la solidaritate şi face apel la orice persoană cu vârsta cuprinsă intre 18 şi 60 de ani, clinic sănătoasă, să doneze sânge la orice centru de transfuzie din ţară. Toţi donatorii beneficiază de un set complet de analize gratuite şi de o zi liberă de la şcoală sau servici.

Milăşan Flavius & Kovacs Oliver

Suntem alături de fraţii noştri din Basarabia

E greu să exprimi o chestiune doar în cuvinte, aşa cum de altfel se poate întâmpla sa nu fie nevoie de cuvinte, ci de fapte.
Republica Moldova, anul de graţie 2009, luna aprilie, ziua 5, zi de vot pentru alegerea legislativului moldovean. Pentru a III-a oară consecutiv, PCRM câştigă alegerile cu 50%, în timp ce formaţiunile politice PL, PLDM si AMN întrunesc împreună în jur de 35 %, aspect ce îi pune în minoritate şi le reconfirmă statutul de opoziţie.
Pe fondul nemulţumirilor cauzate de rezultate, la Chişinău se isca un imens scandal în care se acuză fraudarea masivă a alegerilor şi se cere reluarea scrutinului. În urma unei acţiuni organizate de PLDM, pe străzile din capitala moldoveană nu se strâng doar câteva sute de oameni, cum era de aşteptat, ci la început câteva mii şi pe urmă zeci de mii, înarmaţi cu ambiţia de a provoca reluarea scrutinului câştigat fraudulos de partidul de mafioţi, care pretinde că apăra şi promovează doctrina comunistă.
Conflictul produs conduce, până la această oră, la rănirea mai multor manifestanţi, în timp ce clădirile Administraţiei Presidenţiale şi a Parlamentului sunt devastate. Postul national de televiziune din Republica Moldova, difuzează doar emisiuni înregistrate pentru copii, ignorând astfel evenimente grave din stradă.
Caracterizaţi de puternice sentimente de solidaritatea, membrii TSD Cluj-Napoca au dat curs invitaţiei de a se alătura marţi, 7 aprilie 2009, începnd cu ora 18:00, la manifestul organizat de basarabenii din Cluj-Napoca, în piaţa Avram Iancu. Astfel, cei 20 de tineri social democraţi s-au amestecat in puhoiul de manifestanţi basarabeni alcătuind un grup compact cu o singură voce, care scanda lozinci împotriva sistemului corupt din Republica Moldova.
Atenţia noastră, dar şi a presei prezentă la evenimet, s-a concentrat asupra unui grup de 2 tineri basarabeni ce afişau o hartă a României Mari, cu graniţele stabilite la 1918. Tinerii explicau, aproape cu lacrimi în ochi, motivele pentru care ei s-au refugiat în ţara noastră, acuzând regimul politic ce trebuie să îl suporte la ei acasă, dar, în acelaşi timp, bucurându-se pentru prilejul deosebit de a fi primiţi şi adoptaţi de patria mamă. Apoi, pentru majoritatea participanţilor au fost împărţite lumânări, ce ulterior au fost aprinse, şi toţi cei prezenţi au făcut un lanţ uman care avea să producă un marş al tăcerii in jurul fântânii vegheată de statuia lui Avram Iancu.
Ulterior acestui moment, pe treptele catedralei mitropolitane, un grup de câţiva tineri, au desfăşurat pancarte mari şi lungi pe care aveau scrise mesaje de înfrăţire cu poporul basarabean şi lozinci în favoarea unirii românilor, aspect ce au produs aplauze şi ovaţii.
Un grup de mai mulţi români şi basarabeni strânşi în faţa treptelor catedralei au început să intoneze în cor imnul ,,Deşteaptă-te române!’’ , urmate apoi de alte cântece patriotice.
Mărturisesc că, emoţionat fiind de evenimentele la care participam, am reuşit să contactez o prietenă din Moldova, care în acel moment milita pentru libertate pe străzile Chişinăului. Aceasta mi-a comunicat că din informaţiile pe care le deţine, nu ştie să existe morţi, dar ştie că sunt mulţi răniţi. Ea s-a bucurat foarte mult la auzul veştii că şi la Cluj-Napoca are loc un eveniment de susţinere şi mi-a promis că mă ţine la curent cu alte noutăţi.
Ţin să precizez că la început am fost foarte surprins să vad că şi la Cluj-Napoca au reuşit să se strângă mai bine de 1000 de personane. Evenimentul s-a desfăşurat relativ în linişte şi a avut un caracter paşnic, dar momentul şi trăirea au fost maxime, ca urmare a stării generale de sentimentalism naţional, profund iscat ca urmare a unui act venit ca un spirit din vazduh peste intreag centrul Clujului. Simţeam pe undeva că, de acolo de pe statuie, Avram Iancu ne veghează şi ne îndeamnă să fim încrezători.
Prin participarea la acest eveniment, TSD Cluj-Napoca şi-a conturat poziţia şi şi-a manifestat protestul faţă de rezultatele alegerilor din Republica Moldova în urma cărora comuniştii au recâştigat fraudulos alegerile legislative, dar şi în semn de solidaritate cu demonstranţii din Piaţa Marii Adunări Naţionale de la Chisinău. TSD Cluj-Napoca face apel la tinerii basarabeni ca acţiunile lor să nu se transforme în acte de violenţă şi îi asigură de sprijin şi în alte acţiuni, cu caracter paşnic, de tipul celei organizate marţi.

Costinaş Ovidiu

Alternativa pentru România

Anul electoral 2009, poate însemna pentru România schimbarea viziunii politicii autohtone, prin votul cetăţeanului. Stânga românească propune o alternativă viabilă pentru preşedenţia ţării, cel mai probabil dl. Mircea Geoană fiind candidatul PSD. Importanţa acestor alegeri constă în posibilitatea de emancipare a românului faţă de politica de tavernă şi mahala promovată de actualul preşedinte. Nu sunt un simpatizant al actualei structuri guvernamentale şi consider că nu este benefică coexistenţa stângi cu PD-L-ul, atât din punct de vedere doctrinar, deoarece PD-L şi Traian Băsescu au renegat politicile de stânga trecând la populari (mai mult populism) si demonizând stânga româneasca caracterizând-o comunistă şi deplin coruptă, dar şi datorită unor incompatibilităţi economice dintre viziunile PSD şi PD-L, aplicabile în vreme de criză.
Totuşi atitudinea uşor distantă a preşedintelui PSD, vizavi de măsurile luate pâna acum de coaliţie, prudentă, este binevenită deoarece poporul trebuie să judece guvernul binecuvântat de Băsescu, şi să-i deconteze prin vot meritele sau eşecurile.
Această guvernare a devenit o „asociaţie de asigurări reciproce”, contra incendiului, riscurile asigurate de cele două partide fiind inegale. Sper ca social-democraţia să locuiască într-o casă aflată cât mai departe de materiale inflamabile.
Din 2004 încoace, dl. Traian Băsescu guvernează România. Da, după bunul plac... politica autohtonă este dominată de acest personaj usor caraghios, ce a transformat Parlamentul ţării în prostituata Babilonului de fiecare dată, jignind politicienii liberali, social-democraţi, conservatori, naţionalişti, maghiari, terfelind imaginea acestei instituţii de care depinde republica, democraţia, asemenea unui autocrat oriental. Ba uneori îmi aminteşte de Mao...este adevărat, cultul personalităţii dl. Basescu nu se rezumă la o cărticică roşie, direct, ci este indirect indus mai ales prin media cu ajutorul unor scenete de prost gust... consumând alcool cu Becali, conducând băut, molestând ziariste şi confiscând telefoane, dansând în genunchi cu pirandele etc.
In 2004 -2005, Băsescu sa lovit de rezistenţa opusă de PNL, respectiv Patriciu. A încercat să construiască un partid mare prezidenţial, dar nu ia reuşit. Apoi a început să se lupte cu: comuniştii, oligarhii, teroriştii, trusturile de presă, politicieni, termopanele lui Năstase, corupţi, maghiari, ziarişti, moguli şi lista rămâne deschisă. După eliminarea PD-ului de la Palatul Victoria, sa dezis de guvernare şi a trecut la atacuri sistemtice la premier. În 2008, a format altă coaliţie sperând să poată prinde în joc şi PSD-ul pentru alegerile din toamnă.
Dar haideţi să facem un scurt raport a “succesurilor” dl. Basescu în aceşti ani de guvernare.
Limitarea corupţiei, creşterea puterii de cumpărare a cetăţeanului, eficientizarea şi debirocratizarea instituţilor şi nu în ultim rând descentralizarea, toate au fost făcute publice în campanie sub formă de promisiuni, dar nerealizate în acest interval. Abuzurile de putere, derapajele de la prevederile constituţionale, practicile de eludare a rolului Parlamentului în procesele politice au fost realităţi în guvernarea dezastruoasă de pâna acum, coordonată de Băsescu. Divergenţele dintre Băsescu şi Tăriceanu au plafonat politica româneasca la un nivel mediocru blocând decizii şi măsuri politico-administrative.
Alternativa stângii pentru alegerile din 2009 va fi una generoasă. Contextul crizei nu trebuie să provoace SCUZE. Putem să amelioram situaţia economică a ţării din mers, prin politici prudente şi eficiente.
O modernizare naturală şi durabilă presupune în primul rând investiţia în infrastructură, generatoare de locuri de muncă (scade somajul) şi stimulatoare de investiţii imediate în turism (de ce ne rezumăm de exemplu în sudul ţării doar la turismul din Valea Prahovei? Valea Oltului, Râmnicu Vâlcea – Sibiu, altă zonă splendidă care ar atrage foarte mulţi investitori chiar şi în criză, plus că ar coborâ preţul în zona Prahovei prin concurenţă).
Reintroducerea unei politici fiscale bazată pe impozitarea progresivă. Cota unică avantajează doar o pătura mică a societăţii, cea cu capital excesiv. Reducerea graduală a impozitelor pe salarii şi pe profit, pe criterii bine diferenţiate, trebuie corelată exclusiv cu facilitarea investiţiilor agenţilor economici.
Creşterea investiţiilor în agricultură, stimularea producătorilor autohtoni, pentru a putea face concurenţa importurilor atât de apăsătoare. Este nevoie de asistenţa unor specialişti pentru a putea folosi fondurile disponibile de la U.E. pentru agricultură.

Rezolvarea crizei morale

Valorificarea timpului şi automat a muncii a fost catalizatorul modernităţii. Omul a învatat să-şi împarta timpul, să-şi eficientizeze automat munca, să-şi reformuleze relaţia cu cetatea şi spaţiul intim, adică familia. Moralitatea modernă, capitalistă a mărşăluit prin timp cu apetitul pentru producţie, creeativitate.
După 1945, S.U.A., ţara care extinsese acest sistem, a creat un orizont paralel bazat exclusiv pe consum care sa rezumat la un cuvânt: entertainment . Acest sistem structurat în mare parte pe consum a dat la o parte producţia lăsând loc consumului. Pilonul esenţial al capitalismului modern, timpul, nu a fost regăsit în cel contemporan, entertainment-ul nefiind legat ombilical de timp.
Este necesar să explicam cetăţeanului că noua configuraţie economică globală nu poate ocoli România şi că aspectele economice sunt strâns legate de considerentele morale – trebuie să muncim mai mult.
Dl. Mircea Geoana este varianta cea mai bună pentru Administraţia Presidenţială a României. În ciuda deselor critici că ar fi „moale”, că nu ar avea autoritate, a demonstrat că poate conduce eficient partidul.
Sub mandatul sau PSD a scos un scor bun, la alegerile locale şi parlamentare de anul trecut, reuşind să scoată stânga alături de mai tinerii săi colegi, Cristian Diaconescu, Victor Ponta, dar şi a celor mai experimentaţi, din conul de umbră, provocat de puterea de dreapta în ultimii ani. Celelalte variante vehiculate, Adrian Năstase şi Sorin Oprescu, sunt şi ele interesante dar după cum bine ştim notorietatea dl Oprescu la sate şi în Ardeal este scăzută, iar procesele politice de epocă stalinistă intentate dl. Nastase îi oferă şanse minime.

Nasra Horia

Problemele studenţilor legate de cazarea în căminele clujene

Ca în fiecare an, la sfârşitul lunii septembrie, încep să revină în Cluj-Napoca studenţii de la universităţile clujene de stat sau particulare. Odată cu revenirea la Cluj, principalul şi primul obiectiv este cel al rezolvării situaţiei cazării, prin căminele studenţeşti sau apartamentele închiriate. Fără îndoială, cea mai utilitaristă formă este cea a cazării într-unul din căminele studenţeşti, însă locurile de cazare în cămine sunt mult mai puţine faţă de cererile de cazare depuse de studenţi, şi toate acestea în ideea în care numărul studenţilor creşte numeric de la un an la altul cu câteva mii. În Cluj-Napoca se găsesc 3 mari campusuri studenţeşti : Haşdeu, Observator şi Mărăşti. Acestea oferă sursă locativă pentru aproximativ 13000 de studenţi, dacă se iau în calcul doar căminele universităţilor de stat majoritare: Universitatea Babeş-Bolyai, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Iuliu Haţieganu’’şi Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară.
Dacă ne raportăm la fiecare complex studenţesc în parte, distribuţia se prezintă în felul următor:

Nr. Numele căminelor Nr. de locuri alocate
1. Haşdeu ~ 7 900
2. Observator ~ 2 800
3. Mărăşti ~ 1 600
4. Economica ~ 500

În complexul Haşdeu:
*UBB-ul deţine un număr de 13 cămine : 6 cămine de fete (1-2-3-4-5-6) , din care cele de la 2-6 suportă fiecare aproximativ 470 locuri de cazare, în camere de câte 5 fete, căminul 1 care suportă aproximativ 600 locuri de cazare în camere cu un număr de fete identic celor de mai sus.. Mai apoi există un cămin mixt (14) de băieţi şi fete, în camere proiectate pentru două persoane, cămin ce oferă spaţiu locativ pentru 500 studenţi. Ulterior există un alt cămin mixt (17) ce suportă 300 locuri de cazare. Căminul de băieţi (16) cuprinde un număr de 1050 locuri de cazare, la care se mai adaugă 4 cămine tip garsonieră a câte aproximativ 135 locuri fiecare ( A1-A4).
*UMF-ul deţine 5 cămine din care unul de băieţi (7) cu 320 locuri, un alt cămin de băieţi (10) de 400 locuri cu câte 4 băieţi în cameră, şi un cămin similar (9) de fete, la care se adaugă 2 cămine tip garsonieră unde acced aproximativ 270 studenţi ( B11-B13).
*USAMV deţine 3 cămine mixte din care fiecare suportă în jur de 470 studenţi, fiind cazaţi câte 5 studenţi într-o cameră.
Haşdeu UBB UMF USAMV
Locuri ocupate ~ 5 350 ~ 1 400 ~ 1 100

Observator UTCN UMF
Locuri ocupate 5 cămine X 400 studenţi 2 cămine X 425 studenţi

În complexul Mărăşti există 2 cămine aflate în posesia UTCN ce găzduiesc fiecare aproximativ 760 fete, respectiv 920 băieţi în cel de-al doilea, a câte patru locuri în fiecare dintre acestea. Căminul Economica din incinta FSEGA a UBB-ului găzduieşte aproximativ 500 de studenţi.

Concluzii
Făcând un calcul la nivelul universităţilor se constată că UBB poate caza aproximatix 5700-5800 studenţi, UMF 2200 studenţi , UTCN 3600 studenţi, iar USAMV 1400 studenţi. Eventualele semne de extindere se observă la UBB prin construirea căminului Economica 2, USAMV recurge momentan la mansardarea căminelor proprii din Haşdeu, iar UMF deţine un cămin aflat în renovare în zona străzii A. Iancu. Conform datelor statistice, în Cluj-Napoca învaţă aproximativ 100 000 studenţi veniţi din afara oraşului. În presă au apărut informaţii referitoare la un număr de 28 000-30 000 de cereri pentru acordarea unui loc în cămin la secretariatele universităţilor din oraş. La UBB s-au depus >13 000 de cereri pentru cele 5800 locuri (UBB Comunicas) în raportul adresat Serviciului Social al UBB. De altfel, UTCN a înregistrat în jur de 7800 cereri de cazare, UMF aproximativ 4700 cereri, iar restul cererilor sunt repartizate între USAMV si celelalte universităţi de stat mai mici.
În această ordine de idei se observă un deficit dublu al locurilor în cămine, având în vedere discrepanţa dintre cei aproximativ 30 000 solicitanţi din oraş şi numărul studenţilor care au ocupat la 1 octombrie un loc în cămin, 13 000. Totuşi, dacă Universitatea Babeş-Bolyai ar fi cea care ar deţine toate locurile de cazare din oraş, problemele ivite nu ar fi la nivel cantitativ la fel de mari, însă din păcate există mai multe universităţi care îşi împart locurile din complexele studenţeşti.
Problema devine mult mai complicată în momentul în care au loc cazările. Pentru început sunt date primele liste de cazare la toate facultăţile şi se fac cazările în căminele repartizate. Apar şi situaţii în care unii studenţi renunţă la ideea de a se caza şi nu mai solicită în scris, prin cerere la secretariatul facultăţii, un loc de cămin, preferând probabil chiria, gazda sau naveta pentru cei situaţi la o distanţă apropiată de oraş şi implicit, de facultate. Unii îşi pun locurile în vânzare, şi, se pare că, anul acesta preţul cerut oscilează între 200 şi 400 euro, în funcţie de cămin şi de numărul persoanelor cu care trebuie să împarţi camera. Tot de pe urma acestor neprezentaţi profită şi administratorii de cămine care plasează pe locurile respective cunoştinţe proprii sau tineri veniţi în urma recomandărilor „altcuiva mai sus pus”. Lipsa locurilor de cazare provine şi dintr-un şiretlic la nivelul administraţiei căminelor. Ar fi necesară o anchetă serioasă pentru a scoate în evidenţă neregulile semnalate de unii studenţi, nereguli care au loc an de an şi care devin din ce în ce mai numeroase. Studenţii cu „dare de mână” negociază camerele în cămine cu administratorul în sensul în care, dacă o cameră este dotată cu 5 paturi, doar 2 sau 3 dintre ele sunt ocupate. Aceşti studenţi se cazează pe baza relaţiei de prietenie şi plătesc administratorii căminelor să blocheze orice alt acces în cameră. Căminul 2, căminul 5 din Haşdeu şi căminul 9 al mediciniştilor sunt printre cele mai cunoscute din acest punct de vedere. După ce administratorii cazează doar 2 sau 3 persoane într-o cameră cu 5 locuri, în acte apar toate locurile ocupate, iar această evidenţă transmisă secretariatelor facultăţilor duce în mod direct la lipsa locurilor de cămin, mulţi studenţi fiind nevoiţi să-şi caute în altă parte o locuinţă. O soluţie pentru această situaţie neplăcută ar fi o mai atentă monitorizare în momentul în care au loc cazările în cămine, dar şi verificări ulterioare realizate de persoane avizate pe întreg anul universitar a evidnţelor studenţilor cazaţi. Dincolo de faptul că au loc aceste ilegalităţi prezentate mai sus, trebuie conştientizat un lucru: cei care apelează la metoda şpăgii sau la cea a cumpărării locului de cazare fac acest lucru din cauza faptului că bugetul lor nu le permite o chirie lunară cuprinsă între 75-200 euro pe persoană. Prin urmare sunt de condamnat doar pentru faptul că ocupă locuri nemeritate în urma situaţiei lor şcolare. Dacă aceştia ar fi toţi descoperiţi şi daţi afară din cămine nu s-ar rezolva lucrurile deoarece şi ei fac parte din categoria studenţilor care necesită cazare, iar înlocuirea lor cu alţi studenţi care primesc locul de cămin ca şi recunoaştere a eforturilor şcolare ar ridica în continuare aceiaşi problemă: locuri insuficiente de cazare. Rezolvarea problemei nu ar fi reducerea mafiei cazării, ci căutarea unor modalităţi de rezolvare a problemei lipsei locurilor de cămin.
În prezent USAMV recurge la construirea unor mansarde deasupra actualelor cămine 8 şi 12 din Haşdeu, ceea ce va asigura un plus de locuri. În anii trecuţi UBB a construit mansardă deasupara căminului 1, iar UMF a mansardat căminele 9 şi 10 din Haşdeu. Se consideră că mansardarea nu va reduce cu mult problema cazărilor, chiar dacă acest lucru s-ar aplica la nivelul tuturor căminelor studenţeşti din Cluj. A construi o mansardă implică mai multe costuri decât ar fi necesare pentru un etaj al unui cămin nou. Singurul cămin aflat momentan în construcţie este căminul Economica 2, dar să nu uităm că finanţarea vine din partea FSEGA.
Cazarea studenţilor în chirie îi împinge pe aceştia la plata unor sume mari către proprietarii lor, sume ce depăşesc de cele mai multe ori, puterile financiare ale tinerilor. O situaţie întâlnită din ce în ce mai des este aceea în care studenţii aşteptând locul de cămin tind sa piardă orice şansă de a mai gasi ca plan de rezervă, un loc de chirie. Cei mai prevăzători îşi caută un loc de chirie încă din luna iulie şi plătesc sute de euro pe lună, cu toate că nu stau pe timp de vară în aceste locuinţe, dar sunt asiguraţi că, în toamnă nu vor intra în categoria celor fără acoperiş deasupra capului. Restul studenţilor caută disperaţi chirii sau gazde la începutul lunii octombrie, perioadă în care cu greu mai găseşti o ofertă rezonabilă, preţurile la apartamentele rămase dublându-se faţă de ultimele luni ale anului universitar. Cei ce locuiesc totuşi în chirie sunt nevoiţi de regulă să îşi ia un job, aspect ce rezidă de cele mai multe ori la neglijarea activităţii academice sau chiar abandonul şcolar, lucruri ce afectează statutul de student. Câteva locuri de cazare mai sunt salvate de căminele particulare de la liceul de transporturi din Gheorgheni şi din zona Groapa din Mărăşti, şi în puţine cazuri, internatele altor licee din oraş reprezintă o alternativă.. De regulă aceste cămine prezintă tarife destul de mari.
Principalul răspunzător de acest fenomen sunt chiar universităţile care de la an la an măresc cifra de şcolarizare, chiar dacă, cămine noi nu s-au mai construit de prin anii 60’, când cifrele de şcolarizare erau scăzute, iar numărul studenţilor cazaţi într-o cameră era mai mic. Lipsa căminelor creează o luptă acerbă pentru dobândirea unui loc. Mulţi studenţi sunt nevoiţi să îşi dedice aproape tot timpul studiului doar pentru a avea siguranţa că vor avea patul lor şi în următorul an universitar, toate acestea ducând la imposibilitatea de implicare în alte activităţi extra-universitare din lipsă de timp fizic. Taxele pe care studenţii sunt nevoiţi săle plătească sunt foarte mari, cu toate că nu se pot vedea investiţiile universităţilor în favoarea studenţilor: calitatea mobilierului, numărul de paturi dintr-o cameră de cămin, condiţiile de trai prin zugravitul foarte rar al pereţilor şi de cele mai multe ori, calitatea lucrărilor este slabă, modul în care se face curăţenie la oficiu, la baie, aspectul coridoarelor etc.
Problema se pune în ideea de construire a unor noi cămine studenţeşti. Acestea ar putea fi ridicate din banii universităţilor, din banii bugetului local al oraşului sau prin conlucrarea ambelor foruri. Astfel de tentative au eşuat după spusele altora „din lipsa unor spaţii în interiorul oraşului”, cu toate că, pentru spaţii comerciale s-au găsit destule locuri, iar interesul acordat a fost mult mai mare. În replică nu se pretinde construirea de cămine în centrul oraşului, ci în zonele adiacente sau periferice unde ar fi mai mult teren, mai ieftin, mai multă linişte, mai puţină poluare, dar o nouă problemă se ridică: lipsa mijloacelor de transport în comun. Căminele noi ar reduce cu mult numărul deficitului de locuri de cazare. O soluţie pentru obţinerea banilor o reprezintă şi fondurile europene.
Studenţii care vin în Cluj cu o medie mică la intrarea în facultate sau obţinută în urma anului universitar, cu o formă de învăţământ zi/taxă nu primesc niciun ajutor în găsirea unei locuinţe deoarece regulamentul facultăţilor interzice acordarea unor locuri în cămine pentru cei aflaţi la taxă. Evident, locurile sunt acordate studenţilor aflaţi la forma de învăţământ zi/buget, dar dintre aceştia sunt foarte puţini cei care nu solicită loc de cazare. Aceştia sunt de regulă studenţi cu domiciliul în oraş sau în localităţile limitrofe, ori studenţi a căror situaţie materială le permite mai mult decât confortul oferit de camera unui cămin studenţesc.
În altă ordine de idei, dincolo de problema cazării se mai ia în calcul şi aglomeraţia, ce nu este benefică tuturor. Momentan în căminele mari locuiesc 4-5 persoane într-un spaţiu de aproximativ 20 mp, cât reprezintă o cameră de cămin. Nu există grup sanitar individual şi nici măcar o chiuvetă cu oglindă. Un fel de grup sanitar există totuşi, dar la nivel de palier, precum şi un singur oficiu, iar pentru accesul la maşinile de spălat se fac progrămări deoarece numărul acestora se ridică undeva la 1- 2 maşini maxim pe palier. Oficiile sunt slab dotate, de obicei câte un aragaz cu 3 ochiuri care trebuie să facă faţă la un număr de aproximativ 100 de studenţi pe palier.
Studenţii ar avea nevoie de mai mult spaţiu pentru destindere în cămine (săli de gimnastică, terenuri de fotbal sau baschet), săli de lectură care să poată aduna întrgul efectiv al palierului, grupuri sanitare şi pentru gătit, mai multe dotări în cameră (nu există birouri pentru fiecare student din cameră, rafturile pentru a-şi ţine materialele didactice sunt puţine, în căminele de 5 persoane există doar 4 dulapuri de haine, al cincilea venit întotdeauna fiind dezavantajat, nu există noptiere, iar paturile suprapuse sunt incomode- cel cazat în patul de dedesubt are un spaţiu de 1 m şi nu poate sta ridicat sau în şezut pentru că se loveşte de patul de deasupra* cel care doreşte să-şi ridice patul trebuie săplătească el tâmplarul ~ 30 Ron). Cheile de la cameră sunt insuficiente, chiar dacă sunt cazate 5 persoane în cameră se primesc doar câte 3 chei, astfel că soluţia cea mai la îndemână este aceea de a multiplica din proprii bani ~ 7 lei o cheie, iar la sfârşitul anului universitar trebuie să fie predate la biroul administratorului 5 chei. Alte dotări necesare în cameră ar fi şi televizorul (studenţii fiind dezorientaţi şi în deficit de informaţie) şi frigiderul pe care cei mai mulţi îl aduc de acasă sau îl cumpără de la un secound ~ 80 Ron (se pun bani la nivel de cameră pentru achiziţionarea frigiderului, iar pentru a-l transporta se plăteşte o sumă ridicată taxiurilor deoarece se transportă „marfă”). Viaţa de student pentru cei mai mulţi nu înseamnă distracţie şi dezmăţ, ci grija zilei de mâine, lipsa unui acoperiş deasupra capului, taxe, bani pentru cărţi şi materiale necesare studiului, o similaritate cu adultul propriu-zis.
Luându-se în considerare cele anterior afirmate ca fiind valabile, TSD Cluj-Napoca îşi permite să tragă un semnal de alarmă în speranţa că în următorii ani cel puţin această problemă se va diminua masiv. Nu se pretinde rezolvarea în totalitate a problemei, dar cel puţin totalităţi relative. Este de competenţa TSD ca for junimist să pună în discuţie acest subiect al cazărilor întrucât deontologia social-democrată pretinde şi îndeamnă spre un astfel de lucru, potrivit faptului prin care stânga se adresează populaţiei sărace şi cu mai puţine perspective financiare, în rândul acestora intrând majoritatea tinerilor, implicit studenţimea, care de regulă în Occident are orientări de stânga. În România tinerii au idei şi orientări de stânga, dar le confundă cu programele liberale pe care pretind că le reprezintă. Am dat explicaţiile precedente în speranţa că va avea loc efectul scontat.

Costinaş Ovidiu & Apopi Diana Mariana

Eu de ce votez?

Eu de ce să votez? Pe mine cu ce mă ajută?Mă formează ca om şi îmi asigură un viitor strălucit scoţând traficul greu din oraş şi construind centuri de ocolire?
Prea mulţi tineri clujeni îmi pun astfel de întrebări ironice în preajma alegerilor locale şi se amuză pe această temă.
Majoritatea oamenilor consideră Partidul Social Democrat(PSD) este un partid care promite doar mărirea pensiei bunicii, scăderea preţurilor medicamentelor, devenind astfel imaginea unui partid al bătrânilor comunişti care n-are altceva mai bun de făcut decât să pună beţe în roate tinerei generaţii care doreşte schimbare.
Însă....nu e chiar aşa...
Candidatul PSD la funcţia de primar al oraşului Cluj-Napoca, Teodor Pop Puşcaş, s-a înconjurat de o echipă valoroasă de tineri şi îşi pune speranţa în tânăra generaţie pentru a schimba îmbătrânita faţă a Clujului.
În afara faptului că Teodor Pop Puşcaş militează pentru soluţionarea problemei traficului rutier, ( prin refacerea sistemelor de semnalizare, marcare rutieră si construirea centurilor de ocolire) a transportului în comun, (prin introducerea mijloacelor de transport in comun în timpul nopţii, introducerea sistemului de validare electronica şi de valabilitate orară sau periodică atichetului, favorabil cetatenilor, construirea de rampe pentru oamenii cu dizabilităţi) şi a sănătăţii (prin construirea unor centre-cămin pentru vârstnici şi a spitalului de urgenţă), acesta îşi propune să formeze şi tânăra generaţie printr-o serie de programe foarte interesante şi în acelaşi timp utile.
Cu toţii ştim că elevii români nu mai sunt motivaţi să înveţe şi să obţină rezultate foarte bune la olimpiade, concursuri şcolare, etc. Oare de ce??...o aşa zisă diplomă nu e de ajuns pentru a răsplăti nopţile pierdute pentru a aprofunda şi a acumula cunoştinţe noi. De aceea, Teodor Pop Puşcaş propune răsplătirea acestor elevi cu premii speciale, în bani şi nu numai. Câţi tineri mai frecventează cercurile de excelenţă??...10??...20??..prea puţin pentru a se ajunge la un nivel de performanţă. Mulţi tineri vor să se perfecţioneze studiind în străinatate (până aici nimic ieşit din comun), dar intervine problema financiară, unde, candidatul nostru s-a gândit la înfiinţarea unui concurs local pentru acordarea de burse pentru studiu pentru tineri.
Ce bine ar fi ca municipiul Cluj-Napoca să se ridice la nivelul oraşelor europene Lyon, Milano, Barcelona, şi multe altele. Se poate doar prin punerea în valoare a frumuseţilor oraşului, a împrejurimilor şi a promovării culturii prin diferite festivale.
Toate arată foarte bine pe hârtie, dar, Teodor Pop Puşcaş poate materializa aceste proiecte bine meritate de urbea clujeană .

Veniţi la vot pe 15.02.2009 pentru o schimbare.



Moraru Mirela

Teama de a avea curaj

Trăim într-o societate în care ne temem să luăm atitudine, ne temem acasă de părinţi, ne temem la şcoală de profesori, în facultăţi de profesorii universitari, ne temem în autobuze de controlorii de bilete, la ghisee de funcţionarii publici, ne temem de portarul de la primărie sau spital, de şeful de la serviciu şi chiar de vânzătoarea de la alimentară. Suntem o societate cu coada între picioare. Şi suntem aşa pe bună dreptate. Am fost crescuţi în această manieră de către părinţii noştrii, iar părinţii noştrii au fost crescuţi aşa de părinţii lor.
Timp de 40 de ani am trăit sub cortina comunismului românesc aplicat abuziv, temându-ne de autoritatea îmbrăcată în diferite forme. În perioada comunismului, românii au ajuns să se teamă de femeia de serviciu care spăla casa scărilor la bloc, "vai, mă scuzaţi, nu am văzut că spălaţi pe jos, vă rog să mă scuzaţi" (Doamne, sper să nu mă raporteze că eu la 12 amiaza sunt acasă, că dacă află partidul... vai Doamne!). Societatea română a crescut într-o stare de paranoia, în care oricine putea fi informator. Această formă de autoritate era, în mare parte, doar o mască, un camuflaj a “norocoşilor” care completau sistemul - oameni, români la fel de speriaţi precum cei pe care îi speriau. Românii se temeau de români, fraţii de fraţi. Ce s-a schimbat azi? Nimic! “Măştile” au rămas neschimbate, iar cetăţeanul, azi, e la fel de speriat de autoritate ca şi acum 20 de ani
Ce mă întristează şi mai mult este că, deşi suntem nemulţumiţi 80-90% dintre noi, puţini suntem cei care au curajul să îşi pună pielea la bătaie pentru a sensibiliza opinia publică prin spirit civic de a aduna oameni şi a protesta împotriva fărădelegilor. Sigur, vedem pe “sticlă” mai nou, că subiectul “criză financiară” provoacă tot felul de manifestaţii, care implică taxa auto, somajul, pensiile şi salariile (VREM BANI, VREM SALARII, DAŢI-NE ŞI NOUĂ DIN CIOLAN ŞI NU MAI URLĂM), dar nu vedem demonstraţii care au ca scop lupta pentru drepturile fundamentale, care adesea sunt încălcate. Rar se întâmplă să vezi români, tineri sau bătrâni, ieşind în stradă pentru că unei persoane, una singură, i s-a încălcat dreptul la viaţă! Unde sunt manifestaţiile care să atace sistemul medical mizerabil din România, pentru a nu se mai repeta situaţii precum cea de la Slatina, o situaţie 100% identică cu scenariul cutremurător al filmului "Moartea domnului Lăzărescu".
Unde sunt militanţii pro-vita care să iasă în stradă şi să ceară o modernizare şi o îmbunătăţire radicală a sistemului social, instituţional, judiciar, educaţional, agricol, etc. pentru consolidarea drepturilor cetăţeneşti garantate de o Constituţie democratică?

Sindicatele, organizaţii mafiote, se adună destul de des pentru a protesta în favoarea creşterilor salariale, dar nu vezi sindicate care să ulre că vor condiţii mai bune de muncă şi o protecţie reală a muncii. Şoferii blochează străzi pentru că vor ca taxa auto să fie micşorată, dar nu vezi şoferi ieşind în stradă pentru a cere înăsprirea condiţiilor de eliberare a carnetelor de conducere, deoarece zilnic mor oameni nevinovaţi datorită imprudenţei la volan. În România, doar BANUL aduce oamenii laolaltă şi tot BANUL îi separă. Lideri de sindicate se îmbogăţesc deoarece bat palma cu patronatele pentru a nu incita muncitorii la manifestaţii cu tema îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi mai mereu negociează creşteri salariale infime. Românului nu-i pasă decât de BANI, iar dacă acesta vine, nu mai contează nimic. De asemena, nimeni nu are curajul să treacă peste autoritatea pe care o are un lider de sindicat. Cum să te trezeşti în afara sindicatului, să lupţi pentru ceva ce ţi-ar putea salva viaţa? (vezi minerii). Dacă ieşi din sindicat nu mai beneficiezi de avantaje, nu ţi se mai măreşte leafa! RAHAT. Leafa se măreşte la toţi! Aşa trebuie, aşa e normal, indiferent că faci parte, sau nu, din sindicat!
Pe stundeţi, pe de alta parte, la noi, nu îi vezi niciodată în stradă! Îi auzi pe toţi că sunt nemulţumiţi de faptul că plătesc doua-trei mii de lei, pe an, la facultate pentru nimic. Cu toţii sunt nemulţumiţi de sistemul de învăţământ universitar, materii învechite, date depăşite, cărţi obligatorii, profesori ignoranţi, dispreţuitori, distanţi, indiferenţi şi abuziv, care transformă instituţiile de învăţământ în afaceri proprii, de cele mai multe ori, foarte profitabile. Şi daca este nemulţumit, îl vezi în stradă, în faţa facultăţii cu o pancardă? Îl vezi protestânt? Îl vezi încercând să convingă câţiva colegi, să i se alăture? NU! De ce? Deoarece se teme de repercursiuni. E normal să îţi ceri drepturile, e normal să ceri să nu fi abuzat, să nu fi ţinut sub talpă, umilit, ameninţat şi santajat. E absolut normal să încerci să lupţi împotriva celor care fac asta. Dar în România, nu e normal! De ce?(chiar trebuie să îţi dau detalii?) Deoarece poţi să o păţeşti. Lumea se teme, de a nu suporta consecinţele unei astfel de atitudini. A sfida sistemul şi a lupta împotriva lui înseamnă sinucidere pe plan profesional sau educaţional. Studenţii au impresia că dacă sfidează un profesor, daca îl acuză de nerespectarea regulamentului moral şi de încălcarea drepturilor şi atribuţiilor profesorale, nu îşi vor încheia studiile cu diploma de absolvire. Profesorul “individ” va face tot posibilul să pedepsească studentul şi, din păcate, are toate posibilităţile şi şansele să o facă. E adevărat, daca te pui cu un profesor şansele sunt extrem de mari să pierzi bătălia. Dar nu trebuie să fie aşa! În orice societate unde există diferenţe între clase sociale, clasa care conduce (de obicei minoritară), se teme de o revolta clasei care este condusă (de regulă, majoritară). Noi, românii, însa nu avem curajul să ne manifestăm ca o forţă majoritară şi unită. Suntem dezbinaţi şi individualişti, egoişti! Poate într-o zi, nepoţii noştrii vor avea curajul să militeze împotriva sistemului bolnav de abuz şi corupţie. Pe moment, mă îndoiesc că cineva are curajul să conducă manifestaţii studeţeşti. Cine are curajul să se sacrifice pentru un viitor mai bun al stundeţilor, a copiilor României? Şi cine are curajul să i se alăture?

Hossu Tudor

YES, WE CAN !

Speranţa şi schimbarea, două concepte cheie pentru orice electorat. Deziluzia şi stagnarea - surorile lor vitrege.
Spun asta sub auspiciile celui mai răsunător eveniment al acestui început de an. DA, mult mai răsunător decât tunurile israeliene, decât strigătele disperate ale copiilor palestinieni, decât scrâşnetul robinetelor ruseşti inchizându-se şi chiar decât vocile miilor de şomeri, victime ale capitalismului desuet. Începând de marţi 20 ianuarie 2009 Statele Unite ale Americii au un preşedinte de culoare.
Ceremonia de învestire a acestuia i-ar fi făcut pe Cezar, Carol cel Mare, Napoleon, Franz Josef, Hitler şi chiar Stalin să-şi muşte buzele de invidie. Peste 2 milioane de oameni au venit, de bună voie, să-l ovaţioneze pe Barack Hussein Obama. Acesta este noua imagine a SUA, ţară care vrea să ne arate încă odată că se poate – YES, WE CAN !. După ce au democratizat pe rând Afghanistanul şi Iraqul, au adus pacea în Orientul Mijlociu, au relansat economia mondială şi pentru siguranţa tuturor au lansat conceptul de monitorizare a tuturor convorbilor telefonice, Statele Unite dau lumii acum noul semi-zeu.
Societatea internaţională este extaziată. Numai câţiva cârcotaşi – recte Nicolas şi Silvio – privesc cu scepticism această investitură, dar asta numai pentru că din clubul select al Liderilor Bufoni nu va mai face parte şi George.
Sigur pentru orice specialist în marketing electoral ceea ce se întâmplă acum este o încântare. Totul este atât de bine aşezat, simbolistica este atât de puternică, liderul atât de convigător iar speech-ul – Dumnezeule speech-ul – este magnific. O maşină de propagandă perfectă pentru un public perfect.
E greu să nu iţi placă Obama. E întruchiparea speranţei şi a schimbării. Criza economică mondială şi ameninţarea tot mai convingătoare a epuizării resurselor pentru energia convenţională presează liderii să devină astfel de întruchipări. Iar noi, noi toţi duhnind a democraţie, nu încercăm să deschidem ochii, să scotem la iveală părţile putrede al sistemului şi ale economiei, să le cauterizăm sau după caz să le amputăm - cu tot cu vinovaţi - şi să găsim soluţii mai bune.
Noi ţinem ochii larg închişi, mâinile ridicate spre cer şi aşteptăm ca cineva să facă asta pentru noi. Să fac STATUL treaba asta. Şi STATUL să-l conducă cel care se vinde mai bine: ambalat cât mai frumos, pictat cu drapelul naţional, stampat cu timbrul părinţilor fondatori, parfumat cu sudoarea muncitorilor şi stropit cu sângele soldaţilor.
Ce contează că e un pachet gol, dar măcar arată bine !

Nicolae Andrei

corespondent TSD Prahova

Manifesto 2009 - o şansă pentru Europa

Am participat la Madrid, la începutul lunii decembrie, la lansarea “Manifesto 2009”, programul Partidului Socialistilor Europeni (PES) pentru urmatorii 5 ani (2009-2014). Alegerile euro-parlamentare vor avea loc pe 7 iunie, iar PES este primul mare grup politic din Parlamentul European care îşi face publică platforma electorală. Atmosfera din capitala Spaniei era una festivă, fiind prezenţi numeroşi lideri socialişti europeni, precum şi sute de delegaţi şi invitaţi din întreaga Uniune. Lansarea manifestului s-a făcut în stil american, cu baloane, urale, aplauze şi show mediatizat, unii vorbitori parafrazând chiar celebrul slogan a lui Barack Obama “yes we can”, susţinând că e timpul ca şi Europa să urmeze calea Statelor Unite şi să schimbe majoritatea de dreapta din Parlament cu una de stânga. Delegaţia României a fost relativ modestă datorită alegerilor parlamentare care se desfăşurau simultan în ţara noastră, dintre liderii PSD fiind prezent doar Adrian Severin

Euforia momentului a fost umbrită de îngrijorările unanime privind efectele crizei financiare globale, care va afecta puternic şi ţările Uniunii Europene. Socialiştii sunt conştienţi că urmează o perioadă foarte dificilă, iar accesul la guvernare implică responsabilităţi şi provocări majore. Politicile sociale generoase din programul PES vor fi puse în aplicare cu dificultate sporită într-o perioadă de recesiune şi austeritate bugetară. Pe de alta parte, mulţi vorbitori au subliniat responsabilitatea majoră care revine conservatorilor americani şi popularilor europeni pentru actuala situaţie economică, datorită lipsei unei strategii coerente, dereglementarea excesivă şi lipsa controlului asupra pieţelor financiare internaţionale. Situaţia socială din UE s-a înrăutăţi în ultimii ani de guvernare de dreapta, în pofida creşterii produsului intern brut. Simpla majorare a PIB-ului nu poate garanta o creştere reala a nivelului de trai şi a standardelor de viaţă fără a avea în paralel politici sociale adecvate. Popularii europeni s-au dovedit a fi populişti, preluând în retorica lor multe din temele socialiste, dar menţinându-le la un stadiu declarativ, punând în practică foarte puţine cu adevărat.

Consultările pentru Manifesto 2009 au durat mai mult de 9 luni şi s-a ţinut cont de părerea tuturor membrilor, simpatizanţilor, activiştilor, militanţilor, sindicatelor, ONG-urilor şi partidelor socialiste din Europa care au dorit să participe; putem spune că a fost unul dintre cele mai democratice şi mai exhaustive procese de formulare a unui program politic desfăşurat vreodata în Europa. Platforma conţine 6 direcţii majore de reformă pentru statele europene:
Relansarea economică şi prevenirea altor crize financiare.
Oferirea unor şanse mai bune pentru toţi locuitorii noii Europe Sociale.
Transformarea Europei în liderul mondial în domeniul luptei împotriva schimbării climatice.
Promovarea egalităţii de gen pe întregul continent.
Dezvoltarea unei politici eficiente pentru migraţie în UE.
Creşterea rolului Uniunii Europene ca partener global pentru pace, securitate şi stabilitate.
Documentul conţine peste 60 de propuneri concrete pentru electoratul european, sub egida: “Prima dată oamenii: o nouă direcţie pentru Europa”. Preşedintele PES, Nyrup Rasmussen, a declarat: “Conservatorii au avut majoritatea în Europa în ultimii 4 ani. Ce au făcut ei pentru o societate mai corectă? Au ignorat interesele oamenilor simpli, a familiilor care muncesc din greu. Noi vrem să ducem Europa într-o nouă direcţie, să creăm o societate mai justă, să punem oamenii în prim plan! Manifestul nostru oferă votanţilor o alegere clară între PES şi adversarii noştri. O opţiune simplă între o Uniune Europeana progresistă, în care statele memebre lucrează împreună pentru a rezolva problemele economice şi de mediu în beneficiul tuturor locuitorilor europeni, sau o Uniune conservatoare, care pune destinul nostru în mâinile pieţei.”

Avarvarei Adrian

Debut LSSD Cluj-Napoca cu acte caritabile

Luna noiembrie a anului 2008 a fost una extrem de productivă pentru Partidul Social Democrat. Pe lângă rezultatele mulţumitoare de la nivel local şi naţional, partidul şi-a dezvoltat existenţa prin apariţia unui membru nou: Liga Studenţilor Social Democraţi (LSSD).
Principala responsabilitate a noului department din cadrul Tineretului Social Democrat este facilitarea accesului în domeniul studenţesc al PSD-ului. Din punct de vedere politic, LSSD înlesneşte şi contribuie la integrarea studenţilor în structurile politice ale TSD şi PSD, precum şi la exprimarea şi valorificarea drepturilor studenţilor prin mijloace de acţiune politică şi civică. Unul dintre scopurile departamentului, este acela de a pregăti şi perfecţiona studenţii în vederea promovării lor în structurile de conducere ale organizaţiei de tineret a singurului partid de stânga din România. Ceea ce-şi propune LSSD este să elaboreze, să organizeze şi să supravegheze desfăşurarea unor programe cu caracter politic, social, economic, educativ, cultural, distractiv, sportiv şi turistic, care să contribuie la realizarea intereselor şi aspiraţiilor studenţilor, în concordanţă cu principiile politice social-democrate. Cine poate fi membru LSSD? Orice student cu vârsta cuprinsă între 18 şi 29 de ani, care adera la principiile şi idealurile social-democraţiei române şi care militează pentru îndeplinirea programului politic şi social corespunzător. Liga şi-a stabilit deja structura organizatorică interimară şi are proiecte planificate pentru următoarea perioadă de timp. Comunicarea, dinamismul, dorinţa de acţiune, tinereţea şi social democraţia sunt elementele cheie ale Ligii Studenţilor Social Democraţi.
„Fi Darnic, Fi Donator!” reprezintă sloganul după care Liga Studenţilor Social Democraţi a debutat în viaţa politico-studenţească din Cluj-Napoca.
În perioada Sfintelor Sărbători de iarnă, toţi ne gândim şi petrecem mai mult timp alături de cei dragi, însă adesea uităm că printre noi există cei defavorizaţi de soartă care nu se pot bucura de adevăratul spirit al Crăciunului – familia.
Acţiunea cu caracter caritabil, s-a desfăşurat în două etape: în data de 16 decembrie, membrii TSD care studiază în instituţiile de învăţământ superior, s-au deplasat la Centrul de Transfuzie Sanguină din municipiu pentru a dona sânge. Cei 25 de studenţi, în ce-a de-a doua parte a proiectului au schimbat bonurile valorice, primite în schimbul lichidului vital, cu produse alimentare. pentru a fi donate ulterior, pe 17 decembrie, unui orfelinat situat în cartierul Grigorescu. Miercuri dimineaţa ne-am strâns la sediul PSD de unde am plecat spre Centrul “Prichindel”. Emoţiile au început să apară în momentul în care am intrat pe uşă. Copiii ne-au întâmpinat cu drag şi s-au ataşat repede de noi, în timp ce sufletele noastre vibrau de duioşie.
A urmat o vizită în interiorul grădiniţei pentru a vedea care sunt condiţiile în care aceştia trăiesc: în ce stare se află clădirea, dacă există dormitoare suficiente, săli de joc, jucării, apă curentă, încălzire, cum arată serviciile sanitare, bucătăria etc. Sub acoperişul grădiniţei convieţuiesc aproximativ 90 de copii de toate vârstele. Există Centru Maternal, unde sunt aduse mămici cu copii lor nou-născuţi care nu au posibilitatea să se întreţină, preşcolari sănătoşi din punct de vedere clinic, dar şi cu dizabilităţi motorii, şcolari şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani.
La încheierea vizitei, doamna directoare ne-a făcut o surpriză. Ne-a invitat în bucătărie, iar un grup de 7 copii rămaşi în centru ne-au colindat în semn de mulţumire pentru ajutorul adus. Vizita s-a încheiat, dar membrii LSSD au promis că se vor reîntoarce pentru a se juca, a socializa, a-i învăţa, dar şi a fi învăţaţi de aceşti copii. Fiind prima acţiune realizată de ligă putem spune că a fost un succes, scopul a fost atins, iar 90 de copii au avut o masă mai îmbelşugată de Crăciun.
Mulţumim tuturor celor care au fost alături de noi şi au contribuit la reîmprospătarea valorii spirituale a Crăciunului.

Apopi Diana Mariana & Popescu Andreea