Iluminism şi Social-Democraţie

Iluminismul a reprezentat o mişcare ideologică si culturală, care s-a manifestat pe parcursul sec.XVIII, al cărui scop a fost să pună raţiunea în centrul tuturor lucrurilor şi să lumineze naţiunea prin educaţie şi cultură. Prin reprezentanţii săi de seamă, Voltaire, Montesquieu, Rousseau si Diderot, filosofia iluminisă s-a orientat împotriva inechităţilor sociale, a superstiţiilor şi intoleranţei religioase şi a promovat libertatea cuvântului, a gândirii si egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
Iluminismul a teoretizat principiul separaţiei puterilor în stat, considerând că cea mai eficientă formă de guvernare o reprezintă un regim politic în care puterile executivă, legislativă şi judecătorească sunt independente una faţă de celelate.
În concepţia ideologiei iluministe proprietatea privată este văzută drept principala sursă a inegalităţilor şi relelor din societate, de aceea trebuie limitată. De asemenea, participarea tuturor cetăţenilor la viaţa politică este considerată o necesitate şi în consecinţă, statul trebuie să fie astfel organizat încât să asigure suveranitatea poporului.
Ideile reformiste ale Iluminismului: lupta pentru progres, libertate şi toleranţă, egalitetea între oameni şi popoare, sintetizate în formula: Libertate, Egalitate, Fraternitate şi fundamentate pe principiul suveranităţi poporului, au fost transpuse în realitate în 1789 de Revoluţia Franceză. Poporul sau Naţiunea reprezentată acum de toţi cetăţenii, fără deosebire de stare materială sau origine socială a fost proclamat actor politic, pentru că Revoluţia a consacrat simbolic o ruptură fundamentală cu Vechiul Regim. Voinţa generală a poporului a dobândit un rol creator în domeniul politic şi a deplasat suveranitatea dinspre monarh, spre naţiune.
Temele fundamentale ale Iluminismului se regăsesc astăzi în ideologia social democrată, o doctrină politică ce promovează organizarea şi conducerea democratică a societăţii, având la bază principiile libertăţii, egalităţii, dreptăţii şi solidarităţii sociale.
Democraţia socială susţine un regim politic reprezentativ, în care libertatea politică este o condiţie esenţială. Această libertate presupune anumite atribuţii pe care cetăţeanul le exercită pentru ca această formă de guvernare să nu fie pusă în pericol. Opţiunea politică a fiecărui individ în parte, exprimată prin vot este foarte importantă pentru constituirea unei majorităţi care să confere guvernanţilor autoritatea de a lua decizii şi în acelaşi timp de a le justifica prin încrederea acordată prin actul electoral. Există de asemenea şi libertatea de opinie, a cuvântului, de asociere.
În concepţia social-democrată, cele două noţiuni inseparabile, dreptate şi egalitate socială înseamnă: o economie de piaţă socială, cu prevederi legale pentru protejarea muncitorilor, consumatorilor şi întreprinzătorilor mici; comerţ bazat pe dialog, transparenţă şi echitate, ca alternativă la principiul liberal a liberului schimb; condiţii minime de muncă pentru muncitori; impozit progresiv pe venit; sisteme publice de învăţământ şi sănătate, finanţate de stat; multiculturalism; drepturile minorităţilor; tratament nediferenţiat aplicat tuturor cetăţenilor în faţa justiţiei.
Solidaritatea socială se exprimă sub forma unui ansamblu de instituţii şi măsuri, prin care statul şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor, ori comunităţilor. Aceste instituţii şi măsuri au în vedere servicii şi prestaţii sociale acordate în scopul dezvoltării capacităşilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socială.
Născute în perioade istorice diferite, elementele comune ale celor două ideologii atestă strânsa legătură existentă între ele şi de asemenea faptul că Iluminismul a constituit o puternică sursă de inspiraţie pentru Social-Democtaţie. Ambele doctrine au apărut ca reacţii orientate împotriva unor realităţi politice, economice şi sociale şi au propus soluţii pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta societatea, dar persistenţa în timp a aceloraşi probleme precum sărăcia accentuată, discriminarea rasială, etnică şi religioasă, lipsa de educaţie a populaţiei, definită mai nou ca analfabetism funcţional, sănătatea precară a indivizilor, declinul demografic, conflictele armate şi multe altele, arată că pentru eradicarea acestor plăgi care parazitează corpul social este nevoie de o reformă profundă la nivelul mentalităţii fiecărui individ, urmată apoi de conjugarea tuturor eforturilor pentru o apropiere cel puţin de idealurile Iluminismului şi Social-Democraţiei, dacă nu de realizarea lor.

Blanari Călin