După ce, în luna octombrie a anului trecut, d-na Sussane Kastner s-a întâlnit cu social democraţii ardeleni, duminică, 16 martie a.c., a sosit rândul unui alt redutabil militant de centru-stânga din Germania, să ia parte la o întrevedere cu preşedinţii PSD din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, dar şi cu activul de partid clujean.
Markus Meckel, teolog de profesie, fost preot evanghelic şi ministru de externe al Germaniei, este astăzi membru al Bundestagului din partea SPD, cât şi preşedintele Comitetului Politic al Adunării Parlamentare a NATO. Membru în Consiliul Director al Fundaţiei Fridrich Ebert şi politician activ implicat în procesul de unificare a Germaniei, oaspetele a purtat o discuţie, cu membrii PSD prezenţi, despre elementele cheie ale social democraţiei în contextul globalizării.
Trebuie menţionat că, în trecutul apropiat, domnia sa a susţinut procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, iar în calitatea de expert pentru România al grupului social democrat din Legislativul german, Markus Meckel a sprijinit reformele interne ale Partidului Social Democrat. La îndemnul Internaţionalei Socialiste, acesta a precizat, la vremea aceea, că PSD-ul are două probleme: pe de o parte, partidul a ajuns în opoziţie după alegerile din 2004, iar pe de altă parte, formaţiunea trebuie să treacă printr-un proces transparent de schimbare internă. Potrivit lui Meckel, social democraţia germană „are sarcina istorică” de a ajuta modernizarea şi evoluţia partidelor social democrate din fostele ţări comuniste. „Într-adevăr, PSD trebuie să fie un partid social democrat în adevăratul sens al cuvântului, nu un partid post-comunist. Acesta este drumul care trebuie urmat, şi am văzut că d-nul Geoană doreşte să se întâmple aşa, chiar dacă vede în acelaşi timp că există lucruri care trebuie îmbunătăţite”, a conchis Meckel.
În deschiderea dezbaterii de duminică, d-nul deputat Vasile Puşcaş l-a prezentat pe invitat, precum „un om care s-a zbătut pentru social democraţie şi trăieşte pentru aceasta”, iar vicepreşedintele PSD din regiunea Nord-Vest, d-nul Ioan Rus, a subliniat faptul că „avem nevoie de acest dialog cu social democraţia germană pentru a putea aplica principiile moderne europene ale acestei doctrine şi în România”.
Markus Meckel şi-a început discursul amintind faptul că în 1971 a vizitat Clujul, iar azi, se bucură să vadă progresele făcute de urbea de la poalele Feleacului. A urmat o introducere în istoria social democraţiei germane, al cărei membru fondator este. Pe scurt, acesta a evocat, cum imediat după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, comuniştii au „confiscat” social democraţia germană, formând Partidul Socialist Unit (1946). Fuziunea a dat naştere unui semn electoral care nu reflecta deloc situaţia reală dintre cele două tabere – două mâini strânse, reprezentând „unitatea” ideologică, impusă de URSS.
Ţinând cont de profesia invitatului, acesta şi-a motivat decizia de a crea un partid social democrat autentic datorită opoziţiei din RFG, care era foarte apropiată de biserica protestantă, dar şi datorită faptului că politicul trebuie să se ocupe de partea mai neajutorată a societăţii. Cât despre aderarea la doctrina de centru-stânga, Meckel s-a arătat sceptic privind sintagma „creştin” în denumirea ideologiei de la polul opus al social democraţiei. „Este dificil să numeşti un partid creştin, pentru că toate partidele democrate sunt creştine” a motivat deputatul german.
Revenind la rădăciniile social democraţiei, vorbitorul a amintit că, în secolul XIX-lea, principiile acesteia au făcut din om un subiect al politicului şi nu o unealtă, lucru care a determinat introducerea dreptului la educaţiei în programul doctrinar. Odată ce societatea va fi educată, aceasta va lupta pentru drepturile ei, iar organizaţiile social democrate, care se caracterizează printr-o deschidere faţă de comunitate, vor reflecta la nevoile umane prin încurajarea formării şi promovării opiniilor şi părerilor în rândul maselor. Pornind de la această idee, musafirul a identificat legătura dintre social democraţie şi mişcările sindicale, care au la bază aceleaşi interese sociale. În acest moment, resursa umană a sindicatelor din Germania din Est s-a redus semnificativ faţă de anii trecuţi, deoarece s-a considerat că o asemenea organizaţie este depăşită în contextul politic de astăzi, însă sindicaliştii încep să reînţeleagă că datorită structurilor organizate devin o forţă comună care-şi pot realiza obiectivele. Cu atât mai mult, misiunea mişcărilor sindicale trebuie să-i includă şi pe şomeri, deoarece şomajul a devenit o problemă majoră internaţională. Organizaţiile care apără interesele profesionale, economice, etc. ale membrilor ei, împreună cu persoanele care caută un loc de muncă, reprezintă grupul ţintă al partidelor social democrate şi are obligaţia să răspundă permanent la nevoile acestora, a concluzionat reprezentantul SPD.
Referitor la modelele social democrate, Meckel şi-a arătat simpatia faţă de sistemul scandinav unde statul pretinde taxe mari, dar benefice pentru societatea nordică. Domnia sa a precizat faptul că în Germania nu va funcţiona niciodată o astfel de structură, deoarece sistemul social democrat german este apropiat de cel spaniol, cale spre care trebuie să se îndrepte şi social democraţia românească.
Caracteristic ţărilor postcomuniste, social democraţia este slab reprezentată de intelectualitate, deoarece aceştia au avut legături ştinţifiice cu partidele comuniste, iar după căderea Cortinei de Fier s-au îndreptat mai mult spre partidele de dreapta, unde le era asigurată libertatea cuvântului.
Despre problemele politice din România, Meckel a remarcat instabilitatea. În consideraţia acestuia, o ţară aflată în tranziţie are nevoie de social democraţie, deoarece oamenii au nevoie să fie incluşi în procesul de reformă, însă PSD-ul va convinge doar prin politici credibile. Odată ajunşi la acest nivel, oamenii pot înţelege schimbarea unei poziţii doar în cazul în care situaţia o cere. Oamenii trebuie să conştientizeze că partidele social democrate ştiu să întocmească un buget, nu doar să redirecţioneze banii.
În încheiera dezbaterii referitoare la rolul social democraţiei contemporane şi viitorul acesteia în Europa, Markus Meckel a menţionat că „sunt momente în istorie, când apar ideile, iar realitatea trebuie să le urmeze”. Totodată s-a arătat interesat de modul în care PSD-ul se va pregăti pentru alegerile locale, în contextul votului uninominal.
În cursul zilei de luni, 17 martie, Meckel a susţinut o conferinţă, în Aula Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor din municipiu, despre „Viitorul Europei după Tratatul de la Lisabona”, circumscrisă în ciclul de dezbateri „Uniunea Europeană în sistemul internaţional contemporan”, organizat de Institutul de Istorie şi Filozofie a Universităţii Babeş-Bolyai.
Înainte de a părăsi oraşul, politicianul german, a susţinut o conferinţă de presă la sediul PSD Cluj-Napoca. Întâlnirea cu mass-media clujeană a oferit oportunitatea abordării unor subiecte sensibile, precum Nokia, Kosovo şi drepturile minorităţilor din România. Totodată, Meckel a mărturisit că, în timpul scurtei sale vizite la Cluj, s-a întâlnit cu eurodeputatul UDMR, Csaba Sógor, şi cu europarlamentarul independent, László Tőkés.
Privind investiţia Nokia din judeţ, delegatul SPD, a acuzat interprinderea finlandeză de nerespectarea angajamentelor făcute faţă de autorităţile din Bochum, după ce a obţinut fonduri de stat. „Ceea ce s-a întâmplat la Bochum a fost că s-au obţinut, de Nokia, fonduri publice, deci subvenţii publice, iar obligaţiile care apăreau odată cu dăruirea acestora, nu au fost respecate. Nu există o opoziţie de principiu faţă de relocare, ci faţă de nerespectarea acestor obligaţii. Dar, pe de altă parte, investiţiile se fac acolo unde condiţiile-cadru sunt cele mai bune. Dacă o astfel de investiţie se face într-o ţară în curs de dezvoltare economică, cu deficite de infrastructură, ţin să vă felicit că aţi convins Nokia să vină aici. Pe lângă locuri de muncă, fabrica de la Jucu reprezintă şi siguranţa bunăstării din regiune.” Markus Meckel s-a delimitat de reacţiile politicienilor germani, care au calificat condiţiile şi forţa de muncă din Româniaca fiind inferioare celor din Germania – „ar trebui să nu mai fim invidioşi unii pe alţii, în interiorul Uniunii Europene şi să recunoaştem că ceea ce e bun pentru unii poate fi bun pentru toţi.” Cât despre repetarea incidentului de la Bochum, acesta a menţionat că nu există pârghii pe care România să le folosească pentru evitarea, pe viitor, a relocării fabricilor private, precum cea de la Jucu.
Punctul doi al conferinţei l-a reprezentat problema Kosovo, despre care el s-a declarat nemulţumit datorită faptului că Uniunea Europeană nu a adoptat o poziţie comună în privinţa recunoaşterii independenţei celui mai nou stat din lume: „Regret că România nu s-a alăturat până acum ţărilor care au recunoscut independenţa Kosovo". Social-democratul german consideră absurde acele temeri care au generat o astfel de poziţie, plecând de la ideea că independenţa Kosovo poate fi apreciată drept un precedent pentru regiuni populate de minorităţi naţionale şi care militează pentru autodeterminare. În opinia sa, nu poate fi vorba de nimic asemănător pentru că, în Kosovo, au fost epuizate toate instrumentele diplomatice înainte de a se ajunge la această soluţie. Pe de altă parte însă, el acceptă faptul că, din punct de vedere subiectiv, poziţia României, Spaniei, Ciprului sau Greciei e justificată ca onestă, dar consideră ca teamă de un precedent nu e justificată, ţinând cont de contextul istoric care a ajutat la crearea noului stat. În Kosovo, spune Markus Meckel, am avut de-a face cu „teroare, război şi genocid" şi cu „o anumită acceptanţă generală a dreptului la autodeterminare a populaţiei de acolo". Situaţia din Kosovo, insistă el, e una specială, generată de război, teroare şi dezrădăcinare provocată de statul sârb, arhitect fiind preşedintele Miloşevici, motiv pentru care a fost nevoie de intervenţia Naţiunilor Unite şi NATO. În cazul bascilor, a Ciprului de Nord sau a maghiarilor din Transilvania nu se pune problema existenţei unor epurări etnice. Singurul caz asemănător provinciei Kosovo, apreciază acesta, este situaţia din Cecenia. Întrebat de ziarişti dacă nu crede că, la un moment dat, pornind de la soluţia adoptată în Kosovo, Germania s-ar putea confrunta şi ea cu solicitări de autodeterminare din partea comunităţii turce, aşa cum se întâmplă cu reprezentanţii comunităţii maghiare din România, Markus Meckel a refuzat orice apropiere între cele două cazuri: „Sunt două chestiuni care nu pot fi comparate. Turcii din Germania reprezintă o populaţie venită prin imigraţie, pe când în cazul maghiarilor e vorba de o populaţie ce trăieşte de secole într-o anumită regiune" încheie social democratul german.
În replică, secretarul Comisiei de Afaceri Europene al Parlamentului Romaniei, deputatul PSD Vasile Puşcaş, îşi exprimă şi el regretul că Uniunea Europeană nu a putut avea o poziţie comună pe tema Kosovo. „Singurul punct comun al Uniunii Europene a fost acela de a nu avea un punct comun şi de a lăsa la latitudinea fiecarui stat adoptarea unei poziţii" a afirmat. În cazul ţării noastre, subliniază el, a primat interesul naţional. „Aşa cum ne-am bătut pentru a păstra denumirea de pălincă, la fel ne vom bate şi pentru interesul naţionţional”, explică fostul negociator şef al României cu U.E., parafrazând astfel, elogiile aduse de Markus Meckel pentru activitatea sa, depusă cu prilejul negocierilor de aderare ale ţării noastre.
România stă bine în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor etnice şi constituie „un exemplu pentru Europa, însă niciun sistem nu e atât de perfect încât să nu poată fi îmbunătăţit”, consideră Meckel, recomandând adoptarea legii statutului minorităţiilor naţionale. De altfel, parlamentarul german, s-a arătat surprins de teama existentă faţă de autonomia culturală, afirmându-şi convingerea că prin existenţa acesteia, comunităţile minoritare pot deveni mai loiale statutului din care fac parte. „Eu cred că merită aprofundată această temă, iar abordările naţionaliste nu-şi găsesc locul. În opinia mea, cheia poate fi găsită în decodificarea trecutului comunist, inclusiv pentru minoritaţi, pentru că şi în rândul minorităţii maghiare există curente politice social-democrate, liberale sau de alt gen şi unii dintre politicieni au fost mai apropiaţi sau opuşi regimului comunist. Important, însă, e ca în aceste partide să existe pluralism politic şi democraţie internă”, finalizează Meckel.
Markus Meckel, teolog de profesie, fost preot evanghelic şi ministru de externe al Germaniei, este astăzi membru al Bundestagului din partea SPD, cât şi preşedintele Comitetului Politic al Adunării Parlamentare a NATO. Membru în Consiliul Director al Fundaţiei Fridrich Ebert şi politician activ implicat în procesul de unificare a Germaniei, oaspetele a purtat o discuţie, cu membrii PSD prezenţi, despre elementele cheie ale social democraţiei în contextul globalizării.
Trebuie menţionat că, în trecutul apropiat, domnia sa a susţinut procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, iar în calitatea de expert pentru România al grupului social democrat din Legislativul german, Markus Meckel a sprijinit reformele interne ale Partidului Social Democrat. La îndemnul Internaţionalei Socialiste, acesta a precizat, la vremea aceea, că PSD-ul are două probleme: pe de o parte, partidul a ajuns în opoziţie după alegerile din 2004, iar pe de altă parte, formaţiunea trebuie să treacă printr-un proces transparent de schimbare internă. Potrivit lui Meckel, social democraţia germană „are sarcina istorică” de a ajuta modernizarea şi evoluţia partidelor social democrate din fostele ţări comuniste. „Într-adevăr, PSD trebuie să fie un partid social democrat în adevăratul sens al cuvântului, nu un partid post-comunist. Acesta este drumul care trebuie urmat, şi am văzut că d-nul Geoană doreşte să se întâmple aşa, chiar dacă vede în acelaşi timp că există lucruri care trebuie îmbunătăţite”, a conchis Meckel.
În deschiderea dezbaterii de duminică, d-nul deputat Vasile Puşcaş l-a prezentat pe invitat, precum „un om care s-a zbătut pentru social democraţie şi trăieşte pentru aceasta”, iar vicepreşedintele PSD din regiunea Nord-Vest, d-nul Ioan Rus, a subliniat faptul că „avem nevoie de acest dialog cu social democraţia germană pentru a putea aplica principiile moderne europene ale acestei doctrine şi în România”.
Markus Meckel şi-a început discursul amintind faptul că în 1971 a vizitat Clujul, iar azi, se bucură să vadă progresele făcute de urbea de la poalele Feleacului. A urmat o introducere în istoria social democraţiei germane, al cărei membru fondator este. Pe scurt, acesta a evocat, cum imediat după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, comuniştii au „confiscat” social democraţia germană, formând Partidul Socialist Unit (1946). Fuziunea a dat naştere unui semn electoral care nu reflecta deloc situaţia reală dintre cele două tabere – două mâini strânse, reprezentând „unitatea” ideologică, impusă de URSS.
Ţinând cont de profesia invitatului, acesta şi-a motivat decizia de a crea un partid social democrat autentic datorită opoziţiei din RFG, care era foarte apropiată de biserica protestantă, dar şi datorită faptului că politicul trebuie să se ocupe de partea mai neajutorată a societăţii. Cât despre aderarea la doctrina de centru-stânga, Meckel s-a arătat sceptic privind sintagma „creştin” în denumirea ideologiei de la polul opus al social democraţiei. „Este dificil să numeşti un partid creştin, pentru că toate partidele democrate sunt creştine” a motivat deputatul german.
Revenind la rădăciniile social democraţiei, vorbitorul a amintit că, în secolul XIX-lea, principiile acesteia au făcut din om un subiect al politicului şi nu o unealtă, lucru care a determinat introducerea dreptului la educaţiei în programul doctrinar. Odată ce societatea va fi educată, aceasta va lupta pentru drepturile ei, iar organizaţiile social democrate, care se caracterizează printr-o deschidere faţă de comunitate, vor reflecta la nevoile umane prin încurajarea formării şi promovării opiniilor şi părerilor în rândul maselor. Pornind de la această idee, musafirul a identificat legătura dintre social democraţie şi mişcările sindicale, care au la bază aceleaşi interese sociale. În acest moment, resursa umană a sindicatelor din Germania din Est s-a redus semnificativ faţă de anii trecuţi, deoarece s-a considerat că o asemenea organizaţie este depăşită în contextul politic de astăzi, însă sindicaliştii încep să reînţeleagă că datorită structurilor organizate devin o forţă comună care-şi pot realiza obiectivele. Cu atât mai mult, misiunea mişcărilor sindicale trebuie să-i includă şi pe şomeri, deoarece şomajul a devenit o problemă majoră internaţională. Organizaţiile care apără interesele profesionale, economice, etc. ale membrilor ei, împreună cu persoanele care caută un loc de muncă, reprezintă grupul ţintă al partidelor social democrate şi are obligaţia să răspundă permanent la nevoile acestora, a concluzionat reprezentantul SPD.
Referitor la modelele social democrate, Meckel şi-a arătat simpatia faţă de sistemul scandinav unde statul pretinde taxe mari, dar benefice pentru societatea nordică. Domnia sa a precizat faptul că în Germania nu va funcţiona niciodată o astfel de structură, deoarece sistemul social democrat german este apropiat de cel spaniol, cale spre care trebuie să se îndrepte şi social democraţia românească.
Caracteristic ţărilor postcomuniste, social democraţia este slab reprezentată de intelectualitate, deoarece aceştia au avut legături ştinţifiice cu partidele comuniste, iar după căderea Cortinei de Fier s-au îndreptat mai mult spre partidele de dreapta, unde le era asigurată libertatea cuvântului.
Despre problemele politice din România, Meckel a remarcat instabilitatea. În consideraţia acestuia, o ţară aflată în tranziţie are nevoie de social democraţie, deoarece oamenii au nevoie să fie incluşi în procesul de reformă, însă PSD-ul va convinge doar prin politici credibile. Odată ajunşi la acest nivel, oamenii pot înţelege schimbarea unei poziţii doar în cazul în care situaţia o cere. Oamenii trebuie să conştientizeze că partidele social democrate ştiu să întocmească un buget, nu doar să redirecţioneze banii.
În încheiera dezbaterii referitoare la rolul social democraţiei contemporane şi viitorul acesteia în Europa, Markus Meckel a menţionat că „sunt momente în istorie, când apar ideile, iar realitatea trebuie să le urmeze”. Totodată s-a arătat interesat de modul în care PSD-ul se va pregăti pentru alegerile locale, în contextul votului uninominal.
În cursul zilei de luni, 17 martie, Meckel a susţinut o conferinţă, în Aula Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor din municipiu, despre „Viitorul Europei după Tratatul de la Lisabona”, circumscrisă în ciclul de dezbateri „Uniunea Europeană în sistemul internaţional contemporan”, organizat de Institutul de Istorie şi Filozofie a Universităţii Babeş-Bolyai.
Înainte de a părăsi oraşul, politicianul german, a susţinut o conferinţă de presă la sediul PSD Cluj-Napoca. Întâlnirea cu mass-media clujeană a oferit oportunitatea abordării unor subiecte sensibile, precum Nokia, Kosovo şi drepturile minorităţilor din România. Totodată, Meckel a mărturisit că, în timpul scurtei sale vizite la Cluj, s-a întâlnit cu eurodeputatul UDMR, Csaba Sógor, şi cu europarlamentarul independent, László Tőkés.
Privind investiţia Nokia din judeţ, delegatul SPD, a acuzat interprinderea finlandeză de nerespectarea angajamentelor făcute faţă de autorităţile din Bochum, după ce a obţinut fonduri de stat. „Ceea ce s-a întâmplat la Bochum a fost că s-au obţinut, de Nokia, fonduri publice, deci subvenţii publice, iar obligaţiile care apăreau odată cu dăruirea acestora, nu au fost respecate. Nu există o opoziţie de principiu faţă de relocare, ci faţă de nerespectarea acestor obligaţii. Dar, pe de altă parte, investiţiile se fac acolo unde condiţiile-cadru sunt cele mai bune. Dacă o astfel de investiţie se face într-o ţară în curs de dezvoltare economică, cu deficite de infrastructură, ţin să vă felicit că aţi convins Nokia să vină aici. Pe lângă locuri de muncă, fabrica de la Jucu reprezintă şi siguranţa bunăstării din regiune.” Markus Meckel s-a delimitat de reacţiile politicienilor germani, care au calificat condiţiile şi forţa de muncă din Româniaca fiind inferioare celor din Germania – „ar trebui să nu mai fim invidioşi unii pe alţii, în interiorul Uniunii Europene şi să recunoaştem că ceea ce e bun pentru unii poate fi bun pentru toţi.” Cât despre repetarea incidentului de la Bochum, acesta a menţionat că nu există pârghii pe care România să le folosească pentru evitarea, pe viitor, a relocării fabricilor private, precum cea de la Jucu.
Punctul doi al conferinţei l-a reprezentat problema Kosovo, despre care el s-a declarat nemulţumit datorită faptului că Uniunea Europeană nu a adoptat o poziţie comună în privinţa recunoaşterii independenţei celui mai nou stat din lume: „Regret că România nu s-a alăturat până acum ţărilor care au recunoscut independenţa Kosovo". Social-democratul german consideră absurde acele temeri care au generat o astfel de poziţie, plecând de la ideea că independenţa Kosovo poate fi apreciată drept un precedent pentru regiuni populate de minorităţi naţionale şi care militează pentru autodeterminare. În opinia sa, nu poate fi vorba de nimic asemănător pentru că, în Kosovo, au fost epuizate toate instrumentele diplomatice înainte de a se ajunge la această soluţie. Pe de altă parte însă, el acceptă faptul că, din punct de vedere subiectiv, poziţia României, Spaniei, Ciprului sau Greciei e justificată ca onestă, dar consideră ca teamă de un precedent nu e justificată, ţinând cont de contextul istoric care a ajutat la crearea noului stat. În Kosovo, spune Markus Meckel, am avut de-a face cu „teroare, război şi genocid" şi cu „o anumită acceptanţă generală a dreptului la autodeterminare a populaţiei de acolo". Situaţia din Kosovo, insistă el, e una specială, generată de război, teroare şi dezrădăcinare provocată de statul sârb, arhitect fiind preşedintele Miloşevici, motiv pentru care a fost nevoie de intervenţia Naţiunilor Unite şi NATO. În cazul bascilor, a Ciprului de Nord sau a maghiarilor din Transilvania nu se pune problema existenţei unor epurări etnice. Singurul caz asemănător provinciei Kosovo, apreciază acesta, este situaţia din Cecenia. Întrebat de ziarişti dacă nu crede că, la un moment dat, pornind de la soluţia adoptată în Kosovo, Germania s-ar putea confrunta şi ea cu solicitări de autodeterminare din partea comunităţii turce, aşa cum se întâmplă cu reprezentanţii comunităţii maghiare din România, Markus Meckel a refuzat orice apropiere între cele două cazuri: „Sunt două chestiuni care nu pot fi comparate. Turcii din Germania reprezintă o populaţie venită prin imigraţie, pe când în cazul maghiarilor e vorba de o populaţie ce trăieşte de secole într-o anumită regiune" încheie social democratul german.
În replică, secretarul Comisiei de Afaceri Europene al Parlamentului Romaniei, deputatul PSD Vasile Puşcaş, îşi exprimă şi el regretul că Uniunea Europeană nu a putut avea o poziţie comună pe tema Kosovo. „Singurul punct comun al Uniunii Europene a fost acela de a nu avea un punct comun şi de a lăsa la latitudinea fiecarui stat adoptarea unei poziţii" a afirmat. În cazul ţării noastre, subliniază el, a primat interesul naţional. „Aşa cum ne-am bătut pentru a păstra denumirea de pălincă, la fel ne vom bate şi pentru interesul naţionţional”, explică fostul negociator şef al României cu U.E., parafrazând astfel, elogiile aduse de Markus Meckel pentru activitatea sa, depusă cu prilejul negocierilor de aderare ale ţării noastre.
România stă bine în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor etnice şi constituie „un exemplu pentru Europa, însă niciun sistem nu e atât de perfect încât să nu poată fi îmbunătăţit”, consideră Meckel, recomandând adoptarea legii statutului minorităţiilor naţionale. De altfel, parlamentarul german, s-a arătat surprins de teama existentă faţă de autonomia culturală, afirmându-şi convingerea că prin existenţa acesteia, comunităţile minoritare pot deveni mai loiale statutului din care fac parte. „Eu cred că merită aprofundată această temă, iar abordările naţionaliste nu-şi găsesc locul. În opinia mea, cheia poate fi găsită în decodificarea trecutului comunist, inclusiv pentru minoritaţi, pentru că şi în rândul minorităţii maghiare există curente politice social-democrate, liberale sau de alt gen şi unii dintre politicieni au fost mai apropiaţi sau opuşi regimului comunist. Important, însă, e ca în aceste partide să existe pluralism politic şi democraţie internă”, finalizează Meckel.
Pop Dragoş-Şerban
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu