Este curioasă opinia actualei conduceri a PSD în privinţa formei de guvernare dezirabilă pentru România. Menţinerea sistemului semi-prezidenţial, cu mici modificări, ne acordă statutul de ţară originală, veşnic reinventatoare a apei calde şi a găurii din covrig. Sperasem că obsesivul clişeu al “modelului francez” să-şi fi trăit existenţa, însă unii politicieni români se mai regăsesc în nostalgia antebelică.
Franţa este un stat cu un sistem de guvernare original, conceput special pentru Charles de Gaulle şi păstrat din inerţie de noile generaţii politice. Nicio altă ţară din Europa nu are sistem semi-prezidenţial, iar eficienţa lui, în Franţa, este discutabilă. De altfel, graba cu care am importat modele franceze in sistemul de drept, contabilitate şi legislatie este bizară; personal, consider modelele anglo-saxone mult mai eficiente, chiar dacă mentalitatea poporului român este mai apropiată spiritului latin. Deşi unii contestă “formele fără fond”, atât modernizarea României din perioada 1848-1939, cât şi experienţa Transilvaniei în interiorul Imperiului, arată că importul acestor modele poate aduce, pe termen lung, mult doritele schimbări de mentalitate.
Majoritatea formelor de guvernământ europene sunt republici parlamentare sau monarhii constituţionale. În ambele sisteme, primul ministru este ales direct de către popor şi exercită o putere mai mare în deciziile executive. Într-o repubilcă parlamentară preşedintele ţării este ales de parlament, în timp ce într-o monarhie regele îşi dobândeşte ereditar privilegiile. În ambele cazuri şeful statului are un rol reprezentativ sau decorativ, adevărata putere având-o legislativul şi executivul.
În ţara noastră, primul ministru are prerogative incomparabil superioare preşedintelui şi totuşi, şeful statului este cel ales prin vot universal. Această situaţie este paradoxală, atipică şi chiar nedemocratică. O schimbare de sistem se impune, iar cel mai potrivit model este republica parlamentară, sistemul cel mai frecvent întâlnit în statele democratice dezvoltate.
Monarhia este o relicvă a epocii feudale şi nu mai poate fi considerată o opţiune într-un sistem care se presupune că evoluează, precum cel românesc. De altfel, monarhiile europene au păstrat acest sistem din raţiuni conservatoare, iar România nu se încadrează în acesată categorie. Republica prezindeţială, dorită şi de actualul preşedinte, este un model prezent în state federale şi este caracteristică spaţiilor lipsite de democraţie.
Teritoriul românesc este locul unde spectrul dictaturii şi tentaţia revenirii la “modelul Ţepeş” încă mai bântuie, iar instituirea acestui sistem ar reprezenta un pericol pentru democraţia fragilă a acestei perioade.
Parlamentul a avut în ultimii ani o imagine publică destul de proastă. Motivele sunt complexe şi este greu de presupus că acest lucru se va remedia rapid. Însă nu putem abandona principiile valide în favoarea unor percepţii populare conjuncturale. Republica parlamentară este cel mai eficient şi democratic sistem, potrivit situaţiei actuale din România. Socialiştii democraţi din Europa susţin această formă de guvernământ, iar PSD trebuie să facă acelaşi lucru, indiferent de interesele pe termen scurt sau de dezaprobarea unui segment electoral. Pe termen lung, republica parlamentară este cadrul ideal în care social democraţia poate prospera şi pune în practică idealul de “welfare state”.
Franţa este un stat cu un sistem de guvernare original, conceput special pentru Charles de Gaulle şi păstrat din inerţie de noile generaţii politice. Nicio altă ţară din Europa nu are sistem semi-prezidenţial, iar eficienţa lui, în Franţa, este discutabilă. De altfel, graba cu care am importat modele franceze in sistemul de drept, contabilitate şi legislatie este bizară; personal, consider modelele anglo-saxone mult mai eficiente, chiar dacă mentalitatea poporului român este mai apropiată spiritului latin. Deşi unii contestă “formele fără fond”, atât modernizarea României din perioada 1848-1939, cât şi experienţa Transilvaniei în interiorul Imperiului, arată că importul acestor modele poate aduce, pe termen lung, mult doritele schimbări de mentalitate.
Majoritatea formelor de guvernământ europene sunt republici parlamentare sau monarhii constituţionale. În ambele sisteme, primul ministru este ales direct de către popor şi exercită o putere mai mare în deciziile executive. Într-o repubilcă parlamentară preşedintele ţării este ales de parlament, în timp ce într-o monarhie regele îşi dobândeşte ereditar privilegiile. În ambele cazuri şeful statului are un rol reprezentativ sau decorativ, adevărata putere având-o legislativul şi executivul.
În ţara noastră, primul ministru are prerogative incomparabil superioare preşedintelui şi totuşi, şeful statului este cel ales prin vot universal. Această situaţie este paradoxală, atipică şi chiar nedemocratică. O schimbare de sistem se impune, iar cel mai potrivit model este republica parlamentară, sistemul cel mai frecvent întâlnit în statele democratice dezvoltate.
Monarhia este o relicvă a epocii feudale şi nu mai poate fi considerată o opţiune într-un sistem care se presupune că evoluează, precum cel românesc. De altfel, monarhiile europene au păstrat acest sistem din raţiuni conservatoare, iar România nu se încadrează în acesată categorie. Republica prezindeţială, dorită şi de actualul preşedinte, este un model prezent în state federale şi este caracteristică spaţiilor lipsite de democraţie.
Teritoriul românesc este locul unde spectrul dictaturii şi tentaţia revenirii la “modelul Ţepeş” încă mai bântuie, iar instituirea acestui sistem ar reprezenta un pericol pentru democraţia fragilă a acestei perioade.
Parlamentul a avut în ultimii ani o imagine publică destul de proastă. Motivele sunt complexe şi este greu de presupus că acest lucru se va remedia rapid. Însă nu putem abandona principiile valide în favoarea unor percepţii populare conjuncturale. Republica parlamentară este cel mai eficient şi democratic sistem, potrivit situaţiei actuale din România. Socialiştii democraţi din Europa susţin această formă de guvernământ, iar PSD trebuie să facă acelaşi lucru, indiferent de interesele pe termen scurt sau de dezaprobarea unui segment electoral. Pe termen lung, republica parlamentară este cadrul ideal în care social democraţia poate prospera şi pune în practică idealul de “welfare state”.
Avarvarei Adrian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu