În ultimii 60 de ani, “proiectele de organizare a spaţiului european nu au lipsit şi minţile cele mai luminate ale continentului au reflectat la aceasta. De la “Planul Schuman”, la “Casa Europeană”, de la “Europa de la Atlantic la Urali”, la “Europa regiunilor”, ca să luăm numai câteva exemple din perioada postbelică. Încercările de a defini unitar acest spatiu geo-strategic, cu o unitate de civilizaţie atât de puternic conturată, nu au dus lipsă nici de nobile idealuri, nici de idei practice.” (I. Iliescu, “Integrare si globalizare…”,11;9)
Uniunea Europeană este rezultatul cooperării dintre 6 ţări europene – Belgia, Germania, Italia, Franţa, Luxemburg şi Olanda – având la baza finalităţi preponderant economice.
Motivele constituirii Uniunii Europene se regăsesc atât în nevoia asigurării unei ordini şi stabilităţi în spaţiul European, dar şi datorită fundamentelor întâlnite în trecut la Machiavelli, Hobbes, Locke şi Kant, precum şi în expandarea uzanţei de stat-naţiune, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea.
Uniunea Europeană este rezultatul cooperării dintre 6 ţări europene – Belgia, Germania, Italia, Franţa, Luxemburg şi Olanda – având la baza finalităţi preponderant economice.
Motivele constituirii Uniunii Europene se regăsesc atât în nevoia asigurării unei ordini şi stabilităţi în spaţiul European, dar şi datorită fundamentelor întâlnite în trecut la Machiavelli, Hobbes, Locke şi Kant, precum şi în expandarea uzanţei de stat-naţiune, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea.
Au existat mai multe valuri de aderare: 1971, 1981, 1986,…, ultimul val fiind la 1 ianuarie 2007, atunci când şi Romania a fost acceptată în marea familie europeană. Chiar dacă s-a vorbit de o “familie europeană”, termeni care implică ideea de unitate şi coeziune, comunitatea europeană nu a fost lipsită de controverse şi animozităţi, din partea unor mari puteri europene. Un exemplu concret îl constituie aderarea Marii Britanii, care a dat naştere la aprige dezbateri pe această temă. Această amalgamare de state a constituit o “Piaţă Comună” cu un real succes, în jurul unor state cu economii puternice. Alte ţări, cu un nivel economic mai scăzut, au devenit membre ale “Pieţei Comune” cu mult înainte, datorită adeziunii la NATO.
Uniunea Europeană implică o serie de politici monetare, sociale, fiscale, comerciale, etc. Totodată, se implementează o politică de solidaritate în interiorul comunitatii. Libera circulaţie a bunurilor, serviciilor şi a capitalurilor trebuie să creeeze atmosfera necesară şi armonioasă a factorilor de producţie şi uniformizarea condiţiilor circulaţiei.
Uniunea Europeană implică o serie de politici monetare, sociale, fiscale, comerciale, etc. Totodată, se implementează o politică de solidaritate în interiorul comunitatii. Libera circulaţie a bunurilor, serviciilor şi a capitalurilor trebuie să creeeze atmosfera necesară şi armonioasă a factorilor de producţie şi uniformizarea condiţiilor circulaţiei.
Aderarea la Uniunea Europeana implică anumite impedimente în exprimarea libertăţii de a acţiona în domeniul politicii externe. Evenimentele care au precedat intervenţia în Irak, au evidenţiat faptul că nu există încă un cadru instituţional de politică externă şi de securitate, la care statele membre şi cele candidate la UE ar adera în mod necondiţionat, determinând o situaţie care va dăinui înca mult timp.
Mediul de afaceri va deveni mai competitiv, iar companiile româneşti vor trebui să ducă o aprigă luptă cu firme de renume de pe “vechiul continent”. Integrarea Europeană înseamnă, în primul rând, realizarea unor proiecte comune cu Uniunea Europeană, în care antreprenorii români să realizeze parteneriate cu oamenii de afaceri din cadrul UE. Aceste proiecte ar putea contribui la eliminarea decalajului tehnologic pe care îl resimţim faţă de Uniunea Europeană. Există, însă, pericolul ca economia românească să nu facă faţă standardelor tehnologice europene. Patronii vor fi nevoiţi să îşi reinvestească, în următorii doi ani, profitul şi să se bazeze mai puţin pe dividende. Dacă aceştia nu se vor adapta, investitorii străini îşi vor îndrepta paşii spre alte pieţe de desfacere.
Integrarea europeană reprezintă o problemă de investiţii şi venituri. Ea constă şi în realizarea unor relaţii personale de la om la om, cât şi împărtăşirea experienţelor. Nivelul de trai creşte doar ca urmare a unei investiţii personale în baza materială. Romania riscă să devină o simplă piaţă de desfacere. Costurile integrarii sunt fireşti, pentru că şi beneficiile sunt mari, din punctul de vedere al analiştilor. Populaţia trebuie informată, în legătură cu realizarea proiectelor şi mecanismele integrarii, fapt ce ne-ar aduce un real succes prin implementarea fondurilor europene la nivelul societăţii.
Mediul de afaceri va deveni mai competitiv, iar companiile româneşti vor trebui să ducă o aprigă luptă cu firme de renume de pe “vechiul continent”. Integrarea Europeană înseamnă, în primul rând, realizarea unor proiecte comune cu Uniunea Europeană, în care antreprenorii români să realizeze parteneriate cu oamenii de afaceri din cadrul UE. Aceste proiecte ar putea contribui la eliminarea decalajului tehnologic pe care îl resimţim faţă de Uniunea Europeană. Există, însă, pericolul ca economia românească să nu facă faţă standardelor tehnologice europene. Patronii vor fi nevoiţi să îşi reinvestească, în următorii doi ani, profitul şi să se bazeze mai puţin pe dividende. Dacă aceştia nu se vor adapta, investitorii străini îşi vor îndrepta paşii spre alte pieţe de desfacere.
Integrarea europeană reprezintă o problemă de investiţii şi venituri. Ea constă şi în realizarea unor relaţii personale de la om la om, cât şi împărtăşirea experienţelor. Nivelul de trai creşte doar ca urmare a unei investiţii personale în baza materială. Romania riscă să devină o simplă piaţă de desfacere. Costurile integrarii sunt fireşti, pentru că şi beneficiile sunt mari, din punctul de vedere al analiştilor. Populaţia trebuie informată, în legătură cu realizarea proiectelor şi mecanismele integrarii, fapt ce ne-ar aduce un real succes prin implementarea fondurilor europene la nivelul societăţii.
Există cel puţin trei beneficii clare ale integrării în UE: a)securitatea (economică, strategică, a resurselor); b) prosperitatea (a participa în acest cadru select este un avantaj); c) obţinerea unui standard de civilizaţie superior. Nici un stat membru nu a pierdut aceste beneficii după integrare, cel mult a beneficiat mai puţin decât alţii. Din punctul de vedere a unor politicieni, se poate vorbi de o criză de comunicare în privinţa integrării în Uniunea Europeană, care este percepută ca o instituţie “dură”, mai ales în ceea ce priveşte activitatea Comisiei Europene.
Măsurile luate până acum, sunt practic insuficiente, deoarece fondurile europene sunt încă greu de accesat, fapt datorat lipsei de responsabilitate a organismelor statului. Parteneriatele între guvern, sindicate şi patronate lipsesc. Fiecare are o percepţie diferită asupra lucrurilor şi nu acceptă puncte de vedere diferite. Întâlnim şi o lipsă acută de dialog între specialiştii ministerelor. Ar trebui să existe o dezbatere între societatea civilă, sindicate, mediul universitar, mediul de afaceri şi guvern.
Integrarea trebuie făcută la toate nivelele societatii (politic, economic, social, etc.). E nevoie de o campanie serioasă de informare pentru a putea absorbi fondurile europene şi găsită, în acelaşi timp, o cale de mijloc între mirajul european şi eurosecpticism, dar de-abia în 2009 se vor observa primele efecte. Nu guvernul s-a integrat în Uniunea Europeană, ci populaţia, ale cărei aşteptări, dacă vor fi amăgite, se va ajunge la o creşterea mare de suspiciune. Din punctul de vedere al unora, Europa trebuie să devină un mod de a gândi în viaţa de zi cu zi.
În concluzie, conceptul de integrare europeană trebuie să fie foarte bine definit prin totalizarea tuturor perspectivelor.
Integrarea trebuie făcută la toate nivelele societatii (politic, economic, social, etc.). E nevoie de o campanie serioasă de informare pentru a putea absorbi fondurile europene şi găsită, în acelaşi timp, o cale de mijloc între mirajul european şi eurosecpticism, dar de-abia în 2009 se vor observa primele efecte. Nu guvernul s-a integrat în Uniunea Europeană, ci populaţia, ale cărei aşteptări, dacă vor fi amăgite, se va ajunge la o creşterea mare de suspiciune. Din punctul de vedere al unora, Europa trebuie să devină un mod de a gândi în viaţa de zi cu zi.
În concluzie, conceptul de integrare europeană trebuie să fie foarte bine definit prin totalizarea tuturor perspectivelor.
Milăşan Flavius
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu