La fiecare 4 ani, formaţiunile politice româneşti încep să se agite, odată cu stabilirea unei noi oportunităţi pentru implementarea doctrinei pe care o reprezintă.
În luna noembrie a anului 2007, partidele politice parlamentare, cât şi cele care în 2004 nu au trecut pragul de 5% pentru a alcătui Parlamentul României, erau pregătite pentru a-şi compara forţa politică folosind instrumentul specific de măsură – electoratul.
Înarmaţi din cap până-n picioare cu „articole promoţionale”, organizaţiile de tineret au cucerit principalele oraşe din România. Nici o persoană, care trecea prin centrele marilor municipii, nu scăpa invaziei de oferte pentru desemnarea viitorilor reprezentanţi ai României în Parlamentul European. Pe de altă parte, ecranele televizoarelor cât şi paginile cotidianelor relatau şi cea mai mică mişcare a politicienilor.
În acelaşi timp, Preşedintele Traian Băsescu, a organizat consultarea directă prin vot, cu poporul, referitore la introducerea sistemului de vot uninominal. Astfel, ziua de 25 noembrie avea o semnificaţie politică dublă, iar lupta pentru procente, în ambele cazuri, avea să se anunţe aprigă, însă inevitabilul avea să se producă din nou – prezenţa slabă a cetăţenilor români cu drept de vot la urne.
În altă ordine de idei, 18.224.597 de persoane erau aşteptate pentru a-şi exprima votul pentru desemnarea viitorilor europarlamentari, din care s-au prezentat doar 5.370.171 (28,38%), în timp ce numai 5.122.222 de voturi au fost validate.
Conform rezultatelor oficiale, cele 5 partide care au trecut pragul electoral de 5% şi care işi vor trimite reprezentanţii în Parlamentul European sunt P.D. – 28,81%, P.S.D. – 23,11%, P.N.L. – 13,44%, P.L.D. – 7,78%, U.D.M.R. – 5,52% şi candidatul independent, Laszlo Tokes - 3,44% care a depăşit norma electorală stabilită prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate la 35, numărul de mandate pentru România în Parlamentul European. Aşadar, ţara noastră va fi reprezentată astfel:
În acelaşi timp, Preşedintele Traian Băsescu, a organizat consultarea directă prin vot, cu poporul, referitore la introducerea sistemului de vot uninominal. Astfel, ziua de 25 noembrie avea o semnificaţie politică dublă, iar lupta pentru procente, în ambele cazuri, avea să se anunţe aprigă, însă inevitabilul avea să se producă din nou – prezenţa slabă a cetăţenilor români cu drept de vot la urne.
În altă ordine de idei, 18.224.597 de persoane erau aşteptate pentru a-şi exprima votul pentru desemnarea viitorilor europarlamentari, din care s-au prezentat doar 5.370.171 (28,38%), în timp ce numai 5.122.222 de voturi au fost validate.
Conform rezultatelor oficiale, cele 5 partide care au trecut pragul electoral de 5% şi care işi vor trimite reprezentanţii în Parlamentul European sunt P.D. – 28,81%, P.S.D. – 23,11%, P.N.L. – 13,44%, P.L.D. – 7,78%, U.D.M.R. – 5,52% şi candidatul independent, Laszlo Tokes - 3,44% care a depăşit norma electorală stabilită prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate la 35, numărul de mandate pentru România în Parlamentul European. Aşadar, ţara noastră va fi reprezentată astfel:
PARTIDUL DEMOCRAT – 13 locuri
SORIN FRUNZĂVERDE
ROBERTA ALMA ANASTASE
PETRU FILIP
MONICA IACOB RIDZI
MARIAN-JEAN MARINESCU
MARIA PETRE
RAREŞ-LUCIAN NICULESCU
MARIAN ZLOTEA
DRAGOŞ FLORIN DAVID
MIHAELA POPA
CONSTANTIN DUMITRU
SEBASTIAN BODU
NICODIM BULZESCU
ROBERTA ALMA ANASTASE
PETRU FILIP
MONICA IACOB RIDZI
MARIAN-JEAN MARINESCU
MARIA PETRE
RAREŞ-LUCIAN NICULESCU
MARIAN ZLOTEA
DRAGOŞ FLORIN DAVID
MIHAELA POPA
CONSTANTIN DUMITRU
SEBASTIAN BODU
NICODIM BULZESCU
PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT – 10 locuri
TITUS CORLĂŢEAN
ADRIAN SEVERIN
ROVANA PLUMB
DACIANA SÂRBU
CĂTĂLIN NECHIFOR
ADRIANA ŢICĂU
IOAN MIRCEA PAŞCU
GABRIELA CREŢU
CORINA CREŢU
VICTOR BOŞTINARIU
ADRIAN SEVERIN
ROVANA PLUMB
DACIANA SÂRBU
CĂTĂLIN NECHIFOR
ADRIANA ŢICĂU
IOAN MIRCEA PAŞCU
GABRIELA CREŢU
CORINA CREŢU
VICTOR BOŞTINARIU
PARTIDUL NAŢIONAL LIBERAL – 6 locuri
RENATE WEBER
DANIEL DĂIANU
ADINA IOANA VĂLEAN
CRISTIAN BUSOIU
RAMONA MĂNESCU
DANIEL DĂIANU
ADINA IOANA VĂLEAN
CRISTIAN BUSOIU
RAMONA MĂNESCU
MAGOR-IMRE CSIBI
PARTIDUL LIBERAL DEMOCRAT – 3 locuri
THEODOR STOLOJAN
DUMITRU OPREA
NICOLAE-VLAD POPA
DUMITRU OPREA
NICOLAE-VLAD POPA
UNIUNEA DEMOCRATĂ A MAGHIARILOR DIN ROMÂNIA – 2 locuri
GYORGY FRUNDA
SOGOR CSABA
CANDIDAT INDEPENDENT – 1 loc
LASZLO TOKES
Ca şi în competiţiile sportive, au existat şi „echipe” care nu s-au calificat la EUROparlamentare. Desigur, aici ne referim la partidele mici precum Partidul Noua Generaţie-Creştin Democrat care a adunat un procent de 4,85%, Partidul Iniţiativa Naţională – 2,43%, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat – 1,38%, Partida Romilor – 1,14%, Partidul Alianţa Socialistă – 0,55%, Partidul Verde – 0,38%. Partidul România Mare, împreună cu Partidul Conservator au fost marile deziluzii ale scrutinului, primul reuşind să obţină doar 4,15%, în timp ce al doilea a obţinut 2,93% din preferinţele electoratului prezent la vot.
Cât despre referendumul lui Băsescu, rezultatele vorbesc de la sine. 18.296.459 de persoane erau înscrise în lista pentru referendum, din care s-au prezentat 4.851.470, adică 26,51%. Numărul cetăţeniilor care au optat pentru introducerea sistemului uninominal, s-a ridicat la cifra de 3.947.212 (81,36%), iar 784.640 (16,17%) s-au opus. Din numărul total al voturilor exprimate, 119.618 (2,46%) buletine de vot au fost nule. Aşadar, referendumul a fost invalidat deoarece, conform Constituţiei României, era necesară o prezenţă la urne de 50% plus 1 din cetatenii cu drept de vot.
În urma numărării voturilor pentru Parlamentul European, în Cluj-Napoca, din totalul celor 77.492 de voturi valabil exprimate, s-au obţinut următoarele rezultate: P.D. – 38,81%, U.D.M.R. – 15,17%, P.S.D. – 11,18, P.N.L. – 9,77%, Tokes Laszlo – 6,78%, P.L.D. – 6,05%, P.I.N. – 3,87%, P.R.M. – 3,91%, P.N.T.C.D. – 1,70% , P.C. – 1,43%.
Cât despre referendumul lui Băsescu, rezultatele vorbesc de la sine. 18.296.459 de persoane erau înscrise în lista pentru referendum, din care s-au prezentat 4.851.470, adică 26,51%. Numărul cetăţeniilor care au optat pentru introducerea sistemului uninominal, s-a ridicat la cifra de 3.947.212 (81,36%), iar 784.640 (16,17%) s-au opus. Din numărul total al voturilor exprimate, 119.618 (2,46%) buletine de vot au fost nule. Aşadar, referendumul a fost invalidat deoarece, conform Constituţiei României, era necesară o prezenţă la urne de 50% plus 1 din cetatenii cu drept de vot.
În urma numărării voturilor pentru Parlamentul European, în Cluj-Napoca, din totalul celor 77.492 de voturi valabil exprimate, s-au obţinut următoarele rezultate: P.D. – 38,81%, U.D.M.R. – 15,17%, P.S.D. – 11,18, P.N.L. – 9,77%, Tokes Laszlo – 6,78%, P.L.D. – 6,05%, P.I.N. – 3,87%, P.R.M. – 3,91%, P.N.T.C.D. – 1,70% , P.C. – 1,43%.
Odată cu afişarea rezultatelor, putem să analizăm 2 chestiuni majore, iar aici vom apela la un raport de analiză politică cu privire la alegerile europene şi referendumul consultativ, realizat de Institutul „Ovidiu Şincai”.
Prima problemă o reprezintă prezenţa slabă la vot a cetăţenilor. Conform Institutului „Ovidiu Şincai”, estimările finale privind prezenţa la vot (25 noiembrie, ora 21.00), şi-au exprimat opţiunea, prin vot pentru Parlamentul European, 29,12 % din cetăţenii cu drept de vot, din care 24,95% din mediul urban şi 34,89% din mediul rural.
Prezenţa superioară la vot a cetăţenilor din mediul rural are mai multe explicaţii. În lumea satelor votul are şi o dimensiune ritualică, nu doar una funcţională. Cu alte cuvinte, mediul rural a depăşit mediul urban pentru că la sat votul reprezintă un eveniment în sine, iar într-o lume dominată de tradiţii votul are semnificaţia participării la unul din evenimentele importante ale microuniversului sătesc. De asemenea, în mediul rural mobilizarea la vot este mai facilă decât în marile oraşe, unde relaţiile sociale sunt mult mai impersonale.
O altă explicaţie pentru prezenţa superioară la vot a mediului rural poate fi găsită în impactul mai scăzut al mass-media. Pe lângă efectele pozitive ale presei aceasta are şi efecte negative, în sensul în care supra-conflictualizarea vieţii politice determină pasivism. Mediul urban, mai puternic conectat la viaţa politică a ajuns la un grad de saturaţie, reacţia de apărare în faţa scandalurilor cotidiene fiind absenteismul. Dimpotrivă, mediul rural a răspuns mai bine la o temă nouă, alegerile pentru PE.
Putem decela şi o dimensiune pozitivă a absenteismului, acesta indicând o detaşare a cetăţenilor faţă de viaţa politică tocmai pentru că nu se mai simt dependenţi de guvern sau instituţiile politice în general.
Prezenţa mai scăzută la referendum decât la alegerile pentru PE (aproape 500.000 de cetăţeni au votat pentru PE, dar nu şi la referendum) are explicaţii multiple: I) etnicii maghiari, votanţi ai UDMR, au considerat că iniţiativa prezidenţială are ca rezultat subreprezentarea comunităţii lor în Parlamentul României, ca atare au refuzat pur şi simplu să voteze; II) în ziua alegerilor cetăţenii au fost invitaţi să boicoteze referendumul prezidenţial de către oameni politici foarte vizibili: Adrian Năstase, Ion Iliescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Crin Antonescu ş.a. O parte a votanţilor PSD şi PNL au urmat acest îndemn, alţii au votat împotriva variantei prezidenţiale. Aşa se explică de ce referendumul a obţinut 81,36% voturi pozitive, şi nu peste 90%, aşa cum indicau sondajele de opinie.
Un alt set de explicaţii ale ratei scăzute la vot ţin de modul în care a fost construită comunicarea în campanie: I) rolul Parlamentului European pentru viaţa de zi cu zi a cetăţenilor a fost înţeles doar de o mică parte a cetăţenilor. Acest lucru poate fi explicat prin absenţa unor campanii de informare publică în legătură cu PE, iar în timpul campaniei electorale problema românilor din Italia a constituit subiectul principal al agendei mass-media; II) în contrast cu alte campanii electorale au lipsit scandalurile care să aibă în centrul lor candidaţii la PE. Desigur, acesta este un lucru bun în sine, dar populaţia şi-a îndreptat atenţia spre alte subiecte, considerate mai interesante (de exemplu, audienţele înregistrate de emisiunile tv la care a participat Traian Băsescu au fost mai mici decât cotele postului OTV în care a fost dezbătut cazul unei avocate din Braşov, Elodia Ghinescu, dispărută în condiţii misterioase); III) suprapunerea dintre alegerile europarlamentare şi referendumul convocat de Traian Băsescu a provocat mai multă confuzie decât clarificarea opţiunilor politice. Potrivit mai multor sondaje de opinie, mai mult de 2/3 din repondenţi nu au înţeles nici miza referendumului, nici ce presupune schimbarea sistemului de vot, şi de ce propunerea prezidenţială ar fi superioară legii promovate de Asociaţia Pro-Democraţia; IV) a lipsit creativitatea în campaniile vizuale, iar majoritatea sloganelor au fost lipsite de forţă persuasivă.
Tot asupra analizei Institutului „Ovidiu Şincai” ne-am aruncat privirile şi pentru a lămuri problema rezultatelor obţinute de Partidul Social Democrat.
În urma analizării rezultatelor obţinute de PSD la nivelul judeţelor, pot fi identificate trei categorii:
• organizaţii PSD care au obţinut peste 30% din voturi (Olt, Vaslui, Teleorman, Vrancea, Argeş, Dâmboviţa, Dolj, Botoşani, Suceava)
• organizaţii PSD care au obţinut între 20 şi 30% din voturi (Bacău, Iaşi, Brăila, Neamţ, Ialomiţa, Galaţi, Vâlcea, Gorj, Buzău, Constanţa, BistriţaNăsăud, Giurgiu, Tulcea, Călăraşi, Maramureş, Hunedoara, Sălaj)
• judeţe în care PSD a obţinut sub 20% din voturi (Mehedinţi, Prahova, Sibiu, Satu Mare, Caraş-Severin, Ilfov, Timiş, Alba, Braşov, Bucureşti, Arad, Cluj, Bihor, Mureş, Covasna, Harghita).
Aceste date generale privind geografia electorală ne aduc o primă serie de informaţii cu caracter explicativ pentru scorul obţinut de social-democraţi la scrutinul din 25 noiembrie: I) PSD a pierdut influenţa regională dominantă în favoarea PNL şi parţial, PLD într-o parte a judeţelor din Moldova şi în favoarea PD în zona de sud a României; II) s-au accentuat pierderile de suport electoral în Transilvania şi Banat, cu predilecţie în regiunile urbane, ceea ce constituie un semnal de alarmă pentru perspectiva alegerilor locale de anul viitor; III) există importante diferenţe intra-regionale între diferite organizaţii PSD. Explicaţia acestei situaţii trebuie căutată atât în managementul neinspirat sau defectuos al unor organizaţii judeţene cât şi în existenţa unor fiefuri ale partidelor de dreapta.
Structura votanţilor a devenit una „clasică” pentru PSD: oameni în vârstă, aflaţi cu predilecţie în mediul rural şi în urbanul mic, cu studii primare sau medii. Perpetuarea acestei structuri a votanţilor este principalul avertisment pe care scrutinul din 25 noiembrie îl transmite PSD, deoarece este un nucleu electoral aflat într-o vizibilă şi relativ rapidă contracţie naturală. Categoriile dinamice ale societăţii sunt, în continuare, subreprezentate în grupurile de votanţi ai social-democraţilor. De aceea, PSD s-a aflat sub imperiul dilemei de a îşi focaliza atenţia asupra electoratului său tradiţional sau de a se concentra pe atragerea unor noi categorii electorale.
Cele zece mandate obţinute de PSD în urma alegerilor din 25 noiembrie pot fi privite ca un recul, dar şi ca o promisiune pentru viitor. În termenii statisticii electorale, rezultatul alegerilor din 25 noiembrie constituie un rezultat mai slab, deoarece au fost strânse doar aproximativ 1,2 milioane voturi, în condiţiile în care PSD-ul se află în opoziţie de trei ani, iar la alegerile din 2004 a obţinut peste 4 milioane de sufragii. Această statistică trebuie însă pusă în corelaţie cu participarea la vot diferită substanţial în 2004 faţă de 2007. În acelaşi timp, însă, scorul obţinut în alegeri, dar mai ales diferenţa de doar 5% faţă de primul partid (PD) creează perspectivele unei potenţiale traiectorii pozitive, care nu este nici garantată, dar nici nu este interzisă. Totul depinde de PSD, dacă va ajunge din nou la guvernare după viitoarele alegeri sau, dimpotrivă, îşi va prelungi şederea în opoziţie.
Acelaşi studiu ne prezintă următoarele recomandari pentru PSD:
• Rezultatele alegerilor pentru PE trebuie să constituie subiectul unei serioase analize în forurile statutare ale partidului, din perspectiva dinamicii rezultatelor obţinute de fiecare organizaţie judeţeană atât la referendumul din 19 mai cât şi la scrutinul din 25 noiembrie a.c. Auditul organizaţiilor judeţene PSD este esenţial pentru pregătirea viitoarelor confruntări electorale;
• Intrarea într-un ciclu de doi ani de confruntări electorale presupune clarificarea câtorva chestiuni esenţiale:
– Care este politica de resurse umane a partidului, în mod esenţial care sunt criteriile reale pentru realizarea listelor electorale, atât a celor locale cât şi a celor pentru Parlamentul României?
– Cum se va putea opri scăderea constantă a opţiunilor pentru PSD în mediul urban, cu predilecţie în rândul cetăţenilor cu un status social ridicat?
– Cum se va putea reface militantismul de stânga în România, pentru a se
trece de la etapa mobilizării pe baza structurilor administrative la faza activismului motivat doctrinar?
– Care ar trebui să fie opţiunea PSD în privinţa sistemului electoral: va accepta un sistem majoritar doar din motivaţii de ordin pragmatic, sau va încerca să impună un sistem de vot cu valenţe preponderent proporţionale, care să menţină reprezentarea şi a curentelor minoritare, aşa cum promovează social-democraţia europeană?
– Care este opţiunea în privinţa alianţelor politice, în perspectiva alegerilor parlamentare şi a celor prezidenţiale?
Găsirea răspunsurilor la aceste chestiuni trebuie realizată prin dezbateri în interiorul PSD, la care să fie invitaţi şi partenerii săi civici.
• În privinţa politicii de alianţe a PSD, înaintea alegerilor parlamentare, Institutul „Ovidiu Şincai” recomandă următoarele:
– Rămânerea în opoziţie pentru conturarea mai clară a profilului PSD şi opţiunilor pe care acesta le propune societăţii româneşti;
– Susţinerea în Parlament a acelor iniţiative guvernamentale care vizează modernizarea societăţii româneşti şi mai buna sa racordare la Uniunea Europeană. Pentru ca acest lucru să nu dea prilejul unor speculaţii inutile, lista proiectelor pe care PSD le va sprijini în Parlament va trebui negociată înainte de începutul viitoarei sesiuni parlamentare.
• Readucerea PSD în prim-planul politicii româneşti se află într-o relaţie de directă cauzalitate de nominalizarea şi activitatea candidatului său la Preşedinţia României. Datorită caracterului extrem de personalizat al vieţii politice româneşti, lansarea candidatului PSD la Preşedinţia Republicii ar trebui să aibă loc în prima parte a anului 2008.
Pentru mai multe informaţii, consultaţi site-ul http://www.fisd.ro/PDF/mater_noi/Raport%20Alegeri%20Europene%202007.pdf
Previziunile anului 2008 indică un viitor sumbru din punct de vedere economic, social şi politic. De cele mai multe ori, domeniul economic ne depăşeşte şi ne lăsăm buimăciţi. Economia românească „dă colţul” şi cade pe scările inflaţiei, în timp ce leul îşi reia cursul normal de devalorizare.
Din punct de vedere politic, 2008 reprezintă un an electoral care nu va fi uşor. De la 1 ianuarie, politicienii vor fi monitorizaţi de societate şi fiecare greşeală va fi taxată la momentul oportun, lucru care îndeamnă la o mai mare atenţie.
În 2008, românul cu drept de vot trebuie să perceapă mai bine democraţia – „guvernarea de către majoritatea poporului”, însă, ne-am obişuit să ne plângem fără să ne aducem contribuţia la voinţa populară, lucru indicat de prezenţa redusă la vot în 25 noembrie 2007, unde, cei 28,38% au hotărât cine merge la Bruselles şi cine rămâne acasă. Fără dubii, este greu să-ţi alegi reprezentanţii cu stomacul lipit de şirea spinării, cu buzunarele goale de bani, dar pline de chitanţe şi facturi şi cu mintea concentrată la lupta care o duci mâine pentru a supravieţuii blestemului de a te fi născut român, dar asta nu trebuie neapărat să devină o scuză. Cu atât mai mult, „boicotul alegerilor” trebuie să reprezinte ultima variantă pentru a sancţiona clasa politică, deoarece pedeapsa se va îndrepta spre cei care n-au de spus nimic. Arma poporului este democraţia, iar aceasta devine utilă doar când este reprezentată la urne. Absenteismul nu este o soluţie, ci doar o amăgire.
Prima problemă o reprezintă prezenţa slabă la vot a cetăţenilor. Conform Institutului „Ovidiu Şincai”, estimările finale privind prezenţa la vot (25 noiembrie, ora 21.00), şi-au exprimat opţiunea, prin vot pentru Parlamentul European, 29,12 % din cetăţenii cu drept de vot, din care 24,95% din mediul urban şi 34,89% din mediul rural.
Prezenţa superioară la vot a cetăţenilor din mediul rural are mai multe explicaţii. În lumea satelor votul are şi o dimensiune ritualică, nu doar una funcţională. Cu alte cuvinte, mediul rural a depăşit mediul urban pentru că la sat votul reprezintă un eveniment în sine, iar într-o lume dominată de tradiţii votul are semnificaţia participării la unul din evenimentele importante ale microuniversului sătesc. De asemenea, în mediul rural mobilizarea la vot este mai facilă decât în marile oraşe, unde relaţiile sociale sunt mult mai impersonale.
O altă explicaţie pentru prezenţa superioară la vot a mediului rural poate fi găsită în impactul mai scăzut al mass-media. Pe lângă efectele pozitive ale presei aceasta are şi efecte negative, în sensul în care supra-conflictualizarea vieţii politice determină pasivism. Mediul urban, mai puternic conectat la viaţa politică a ajuns la un grad de saturaţie, reacţia de apărare în faţa scandalurilor cotidiene fiind absenteismul. Dimpotrivă, mediul rural a răspuns mai bine la o temă nouă, alegerile pentru PE.
Putem decela şi o dimensiune pozitivă a absenteismului, acesta indicând o detaşare a cetăţenilor faţă de viaţa politică tocmai pentru că nu se mai simt dependenţi de guvern sau instituţiile politice în general.
Prezenţa mai scăzută la referendum decât la alegerile pentru PE (aproape 500.000 de cetăţeni au votat pentru PE, dar nu şi la referendum) are explicaţii multiple: I) etnicii maghiari, votanţi ai UDMR, au considerat că iniţiativa prezidenţială are ca rezultat subreprezentarea comunităţii lor în Parlamentul României, ca atare au refuzat pur şi simplu să voteze; II) în ziua alegerilor cetăţenii au fost invitaţi să boicoteze referendumul prezidenţial de către oameni politici foarte vizibili: Adrian Năstase, Ion Iliescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Crin Antonescu ş.a. O parte a votanţilor PSD şi PNL au urmat acest îndemn, alţii au votat împotriva variantei prezidenţiale. Aşa se explică de ce referendumul a obţinut 81,36% voturi pozitive, şi nu peste 90%, aşa cum indicau sondajele de opinie.
Un alt set de explicaţii ale ratei scăzute la vot ţin de modul în care a fost construită comunicarea în campanie: I) rolul Parlamentului European pentru viaţa de zi cu zi a cetăţenilor a fost înţeles doar de o mică parte a cetăţenilor. Acest lucru poate fi explicat prin absenţa unor campanii de informare publică în legătură cu PE, iar în timpul campaniei electorale problema românilor din Italia a constituit subiectul principal al agendei mass-media; II) în contrast cu alte campanii electorale au lipsit scandalurile care să aibă în centrul lor candidaţii la PE. Desigur, acesta este un lucru bun în sine, dar populaţia şi-a îndreptat atenţia spre alte subiecte, considerate mai interesante (de exemplu, audienţele înregistrate de emisiunile tv la care a participat Traian Băsescu au fost mai mici decât cotele postului OTV în care a fost dezbătut cazul unei avocate din Braşov, Elodia Ghinescu, dispărută în condiţii misterioase); III) suprapunerea dintre alegerile europarlamentare şi referendumul convocat de Traian Băsescu a provocat mai multă confuzie decât clarificarea opţiunilor politice. Potrivit mai multor sondaje de opinie, mai mult de 2/3 din repondenţi nu au înţeles nici miza referendumului, nici ce presupune schimbarea sistemului de vot, şi de ce propunerea prezidenţială ar fi superioară legii promovate de Asociaţia Pro-Democraţia; IV) a lipsit creativitatea în campaniile vizuale, iar majoritatea sloganelor au fost lipsite de forţă persuasivă.
Tot asupra analizei Institutului „Ovidiu Şincai” ne-am aruncat privirile şi pentru a lămuri problema rezultatelor obţinute de Partidul Social Democrat.
În urma analizării rezultatelor obţinute de PSD la nivelul judeţelor, pot fi identificate trei categorii:
• organizaţii PSD care au obţinut peste 30% din voturi (Olt, Vaslui, Teleorman, Vrancea, Argeş, Dâmboviţa, Dolj, Botoşani, Suceava)
• organizaţii PSD care au obţinut între 20 şi 30% din voturi (Bacău, Iaşi, Brăila, Neamţ, Ialomiţa, Galaţi, Vâlcea, Gorj, Buzău, Constanţa, BistriţaNăsăud, Giurgiu, Tulcea, Călăraşi, Maramureş, Hunedoara, Sălaj)
• judeţe în care PSD a obţinut sub 20% din voturi (Mehedinţi, Prahova, Sibiu, Satu Mare, Caraş-Severin, Ilfov, Timiş, Alba, Braşov, Bucureşti, Arad, Cluj, Bihor, Mureş, Covasna, Harghita).
Aceste date generale privind geografia electorală ne aduc o primă serie de informaţii cu caracter explicativ pentru scorul obţinut de social-democraţi la scrutinul din 25 noiembrie: I) PSD a pierdut influenţa regională dominantă în favoarea PNL şi parţial, PLD într-o parte a judeţelor din Moldova şi în favoarea PD în zona de sud a României; II) s-au accentuat pierderile de suport electoral în Transilvania şi Banat, cu predilecţie în regiunile urbane, ceea ce constituie un semnal de alarmă pentru perspectiva alegerilor locale de anul viitor; III) există importante diferenţe intra-regionale între diferite organizaţii PSD. Explicaţia acestei situaţii trebuie căutată atât în managementul neinspirat sau defectuos al unor organizaţii judeţene cât şi în existenţa unor fiefuri ale partidelor de dreapta.
Structura votanţilor a devenit una „clasică” pentru PSD: oameni în vârstă, aflaţi cu predilecţie în mediul rural şi în urbanul mic, cu studii primare sau medii. Perpetuarea acestei structuri a votanţilor este principalul avertisment pe care scrutinul din 25 noiembrie îl transmite PSD, deoarece este un nucleu electoral aflat într-o vizibilă şi relativ rapidă contracţie naturală. Categoriile dinamice ale societăţii sunt, în continuare, subreprezentate în grupurile de votanţi ai social-democraţilor. De aceea, PSD s-a aflat sub imperiul dilemei de a îşi focaliza atenţia asupra electoratului său tradiţional sau de a se concentra pe atragerea unor noi categorii electorale.
Cele zece mandate obţinute de PSD în urma alegerilor din 25 noiembrie pot fi privite ca un recul, dar şi ca o promisiune pentru viitor. În termenii statisticii electorale, rezultatul alegerilor din 25 noiembrie constituie un rezultat mai slab, deoarece au fost strânse doar aproximativ 1,2 milioane voturi, în condiţiile în care PSD-ul se află în opoziţie de trei ani, iar la alegerile din 2004 a obţinut peste 4 milioane de sufragii. Această statistică trebuie însă pusă în corelaţie cu participarea la vot diferită substanţial în 2004 faţă de 2007. În acelaşi timp, însă, scorul obţinut în alegeri, dar mai ales diferenţa de doar 5% faţă de primul partid (PD) creează perspectivele unei potenţiale traiectorii pozitive, care nu este nici garantată, dar nici nu este interzisă. Totul depinde de PSD, dacă va ajunge din nou la guvernare după viitoarele alegeri sau, dimpotrivă, îşi va prelungi şederea în opoziţie.
Acelaşi studiu ne prezintă următoarele recomandari pentru PSD:
• Rezultatele alegerilor pentru PE trebuie să constituie subiectul unei serioase analize în forurile statutare ale partidului, din perspectiva dinamicii rezultatelor obţinute de fiecare organizaţie judeţeană atât la referendumul din 19 mai cât şi la scrutinul din 25 noiembrie a.c. Auditul organizaţiilor judeţene PSD este esenţial pentru pregătirea viitoarelor confruntări electorale;
• Intrarea într-un ciclu de doi ani de confruntări electorale presupune clarificarea câtorva chestiuni esenţiale:
– Care este politica de resurse umane a partidului, în mod esenţial care sunt criteriile reale pentru realizarea listelor electorale, atât a celor locale cât şi a celor pentru Parlamentul României?
– Cum se va putea opri scăderea constantă a opţiunilor pentru PSD în mediul urban, cu predilecţie în rândul cetăţenilor cu un status social ridicat?
– Cum se va putea reface militantismul de stânga în România, pentru a se
trece de la etapa mobilizării pe baza structurilor administrative la faza activismului motivat doctrinar?
– Care ar trebui să fie opţiunea PSD în privinţa sistemului electoral: va accepta un sistem majoritar doar din motivaţii de ordin pragmatic, sau va încerca să impună un sistem de vot cu valenţe preponderent proporţionale, care să menţină reprezentarea şi a curentelor minoritare, aşa cum promovează social-democraţia europeană?
– Care este opţiunea în privinţa alianţelor politice, în perspectiva alegerilor parlamentare şi a celor prezidenţiale?
Găsirea răspunsurilor la aceste chestiuni trebuie realizată prin dezbateri în interiorul PSD, la care să fie invitaţi şi partenerii săi civici.
• În privinţa politicii de alianţe a PSD, înaintea alegerilor parlamentare, Institutul „Ovidiu Şincai” recomandă următoarele:
– Rămânerea în opoziţie pentru conturarea mai clară a profilului PSD şi opţiunilor pe care acesta le propune societăţii româneşti;
– Susţinerea în Parlament a acelor iniţiative guvernamentale care vizează modernizarea societăţii româneşti şi mai buna sa racordare la Uniunea Europeană. Pentru ca acest lucru să nu dea prilejul unor speculaţii inutile, lista proiectelor pe care PSD le va sprijini în Parlament va trebui negociată înainte de începutul viitoarei sesiuni parlamentare.
• Readucerea PSD în prim-planul politicii româneşti se află într-o relaţie de directă cauzalitate de nominalizarea şi activitatea candidatului său la Preşedinţia României. Datorită caracterului extrem de personalizat al vieţii politice româneşti, lansarea candidatului PSD la Preşedinţia Republicii ar trebui să aibă loc în prima parte a anului 2008.
Pentru mai multe informaţii, consultaţi site-ul http://www.fisd.ro/PDF/mater_noi/Raport%20Alegeri%20Europene%202007.pdf
Previziunile anului 2008 indică un viitor sumbru din punct de vedere economic, social şi politic. De cele mai multe ori, domeniul economic ne depăşeşte şi ne lăsăm buimăciţi. Economia românească „dă colţul” şi cade pe scările inflaţiei, în timp ce leul îşi reia cursul normal de devalorizare.
Din punct de vedere politic, 2008 reprezintă un an electoral care nu va fi uşor. De la 1 ianuarie, politicienii vor fi monitorizaţi de societate şi fiecare greşeală va fi taxată la momentul oportun, lucru care îndeamnă la o mai mare atenţie.
În 2008, românul cu drept de vot trebuie să perceapă mai bine democraţia – „guvernarea de către majoritatea poporului”, însă, ne-am obişuit să ne plângem fără să ne aducem contribuţia la voinţa populară, lucru indicat de prezenţa redusă la vot în 25 noembrie 2007, unde, cei 28,38% au hotărât cine merge la Bruselles şi cine rămâne acasă. Fără dubii, este greu să-ţi alegi reprezentanţii cu stomacul lipit de şirea spinării, cu buzunarele goale de bani, dar pline de chitanţe şi facturi şi cu mintea concentrată la lupta care o duci mâine pentru a supravieţuii blestemului de a te fi născut român, dar asta nu trebuie neapărat să devină o scuză. Cu atât mai mult, „boicotul alegerilor” trebuie să reprezinte ultima variantă pentru a sancţiona clasa politică, deoarece pedeapsa se va îndrepta spre cei care n-au de spus nimic. Arma poporului este democraţia, iar aceasta devine utilă doar când este reprezentată la urne. Absenteismul nu este o soluţie, ci doar o amăgire.
Pop Dragoş - Şerban
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu