La sfârşitul campaniei electorale din noembrie, dat fiind faptul că fiecare experienţă are povestea sa, am reuşit să-mi aştern gândurile într-un jurnal personal. Pornind de la premisa că omul înţelept învaţă din greşeli, amintirile din campania electorală pentru Parlamentul European, mă vor ajuta mai bine să înteleg reuşitele, dar şi eşecurile mobilizării opiniei publice pentru realizarea sarcinilor politice şi a celor sociale.
În urma scrutinului, PSD a obţinut, la nivel naţional, un rezultat satisfăcător şi optimist pentru stânga românească – 23%. Pe plan judeţean, Clujul a strâns 15% din preferinţele alegătorilor, un rezultat subţire şi slăbuţ. Lucrurile stau mai prost în municipiul Cluj-Napoca, unde lipsa unui candidat ardelean de valoare, pe locurile eligibile, a determinat un chinuit, palid şi descurajator 11%. Însă, în tot răul există şi un bine, şi spun asta deoarece se preconiza că la începutul campaniei, sondajele de opinie la nivelul oraşului Cluj-Napoca, indicau 5% din preferinţele electoratului.
La începutul lunii octombrie 2007, liderii social democraţi din municipiu, au considerat că trebuie strânsă şi organizată cât mai multă forţă de muncă pentru campania electorală. Unii au răspuns promt cerinţei şi s-au angajat trup şi suflet în campanie, alţii nu au putut face faţă muncii voluntare, iar o parte mai mică a membrilor nu s-a implicat mai deloc. Au fost 5 săptămâni complete de campanie electorală, cu zile mai bune sau mai puţin bune.
În primele zile, sediul organizaţiei municipale PSD s-a umplut cu tineri studenţi, dornici să-şi aducă contribuţia la susţinerea valorilor social democrate. Am remarcat că printre acesţia se afla o tânără nigeriancă, pe nume Grace Osang, care, mai în glumă, mai în serios, provenită de pe un continent unde democraţia ca formă de organizare şi conducere este mai rar întâlnită, s-a angajat în luptă, alături de social democraţi, pentru „demolarea” statutului de ”republică bananieră” dobândit de România în urma guvernării de orientare „portocalie”.
Startul s-a dat luni, 22 octombrie, când tinerii militanţi au fost împărţiţi pe echipe şi zone din oraş. Fiecare echipă era condusă de un „şef”, care avea atribuţii administrative şi organizatorice. Aceştia aveau să fie desemnaţi în funcţie de experienţa câştigată în campanii electorale precedente, dar şi în funcţie de seriozitate şi capacităţile lor de lider.
Revenind la ziua de 22 octombrie, echipele au bătut străzile oraşului cu fluturaşi roşii, marca ,,Demnitate pentru pensionari”, de unde cetăţenii se puteau informa despre proiectul de lege a Partidului Social Democrat de majorare a pensiei. Nu era destul că această muncă necesită răbdare, că toamna şi-a făcut simţită prezenţa, stropindu-ne cu o ploaie măruntă, numai bună să ajungă la piele.
A doua zi, marţi, programul a început mai repede, iar voluntarii au primit aceleaşi materiale electorale care urmau să fie împărţite în aceeaşi zonă. Şi ca ziua de marţi să semene leit cu cea de luni, s-a pus din nou să ploaie, fenomen care îngreuna activitatea şi punea pe jar nervii bieţilor participanţi. Miercuri deja au venit noi directive, alte planuri, alte direcţii. A fost prima zi în care s-au împărţit invitaţii la petrecerea de ofertă electorală a PSD Cluj. Invitaţiile aveau destinaţii fixe, şi munca se anunţa foarte obositoare întrucât distanţa între 2 adrese se întindea pe o raza de zeci, sute, sau poate chiar mii de metri. Nervii aveau să cedeze, uneroi, după ce străbăteai pe jos, prin frig şi ploaie, jumătate de oraş ca să te trezeşti că adresa respectivă este inexistentă sau că destinatarul nu locuieşte acolo. Însă miercuri avea să se producă imprevizibilul – ploaia s-a oprit şi campania avea să se anunţe „însorită”.
Următoarea zi a fost soare şi timp frumos. Joi s-a mers pe teren cu poftă de muncă puternică, iar plimbarea de la o uşă la alta cu invitaţiile era o plăcere. Vineri a urmat lipirea afişelor electorale pe panourile amplasate de primărie, iar tinerii social democraţi aveau motive să zâmbească, deoarece, la sfârşit de săptămână aveau să fie recompensaţi pentru truda electorală. Prima zi de weekend avea să se desfăşoare tot în câmpul muncii, iar obiectivul era finalizarea distribuţiei de invitaţii.
Săptămâna următoare, a sosit o gamă diversificată de fluturaşi electorali, care urmau să fie împărţiţi pe stradă şi în cutiile poştale ale clujenilor. 30 octombrie se anunţa o zi protocolară datorită vizitei efectuată de preşedintele PSD, Mircea Geoană, şi a staff-ului de campanie la Cluj-Napoca. În cursul dimineţii, oficialii partidului, au efectuat o vizită în comuna Chinteni, unde s-au întâlnit cu sătenii. După discursuri şi dialoguri cu sătenii, s-a încins o horă ardelenească în care s-au prins şi liderii politici sosiţi de la Bucureşti.
În cursul amiezii, Mircea Geoană a fost invitat să se întâlnească şi cu tinerii care se ocupau de campanie şi să discute personal cu ei, ba chiar s-a realizat un filmuleţ în care tinerii şi-au spus părerea despre campanie. Filmuleţul, cu toate că nu l-am văzut încă, a motivat spiritul tinerilor implicaţi. Ulterior, la ora 17, a avut loc, la Expo Transilvania, întâlnirea zonală a PSD, la care au fost prezentaţi candidaţii pentru Parlamentul European. Din partea Clujului, a fost prezentată doamna Claudia Anastase, situată abia pe locul 25 în lista social democraţilor cu destinaţia Brusseles.
După această zi, s-a instaurat monotonia, iar restul zilelor au fost doar simple zile de campanie. La 1 noiembrie, acţiunile au fost suspendate datorită simbolului religios pe care-l are această zi. Următoare zi, vineri, se întrezăreau tot felul de probleme. Numărul tinerilor a început să crească, şi mulţi dintre ei erau dezorientaţi, întâlnindu-se pentru prima dată cu experienţa unei campanii electorale. Problema principală a novicilor a fost lipsa de comunicare a acestora cu electoratul, care adesea punea diferite întrebări, însă, fiind o echipă unită, am sărit în ajutorul lor de câte ori era nevoie. Acest lucru i-a motivat şi le-a dat încredere.
Sâmbătă, am acţionat la sate şi comune, unde am ajuns cu 3 maşini şi au fost acoperite 3 trasee diferite. Parcursul zilei care a urmat, s-a desfăşurat în aceleaşi condiţii, dar în zonele judeţului care au rămas „descoperite” de oferta PSD pentru Parlamentul European. În sate, s-a recurs la lipirea afişelor electorale, în timp ce oamenii au fost întâmpinaţi cu „flyere” electorale.
A urmat de o săptămână plină de muncă, iar campania door-to-door (din uşă în uşă) şi-a intrat în drepturi. Aceasta a început chiar de luni, 5 noiembrie. Campania s-a constituit pe echipe, pe cartiere şi pe zone. Echipele au pornit cu materialele electorale – pixuri, carneţele, liniare – intrau în fiecare scară de bloc, băteau la fiecare uşă, iar unde li se răspundea, ofereau un pliant şi un pix. Majoritatea au fost receptivi la mesaj, alţii mai puţin, iar în cazuri izolate erau recalcitranţi.
Campania a continuat în acest fel câteva zile, doar că pe parcurs au mai apărut şi alte materiale, precum mousepad-uri, pixuri personalizate, calendare, etc.
Cealaltă săptămână a debutat cu un material nou – ziarul de campanie, la care oamenii nu au mai fost la fel de receptivi ca înainte, probabil simţindu-se deranjaţi acasă, de acelaşi partid pentru a doua oară. Ziarele au fost împărţite 8 zile la rând, timp în care voluntarii au început să se plictisească, iar numărul şi greutatea acestora, aveau să-i obosească determinându-i, pe unii, să renunţe.
Ultima săptămână a fost mai degajată, iar mesajele electorale s-au îndreptat, în mare parte, spre pensionari. De această dată, s-au selectat adresele persoanelor vârstnice din baza de date a partidului, cărora TSD-iştii le-au agăţat pe clanţa uşilor un fluturaşi cu referire la legea pensiilor, promovată de PSD în vara lui 2007. Această metodă a fost aplicată timp de 3 zile.
Vineri, 23 noiembrie a fost ultima zi de campanie electorală, în care au fost recompensaţi participanţii la campanie, pentru ultimele 7 zile de muncă. Urmau două zile în care avea să se afle rezultatul.
Referitor la această lună de intensă activitate, se poate spune, în final, că s-a muncit destul de mult, deşi nu s-a depus un randament maxim. Poate în unele cazuri s-a lucrat în van şi fără sens, dar asta nu se poate stabili cu certitudine. Poate că nu a fost bine că am intervenit doar la electoratul cu o vârstă înaintată şi am ignorat tinerii şi studenţii clujeni, cărora, alocurea, le-am oferit materiale „marca PSD” numai în 2-3 seri. Ca partid de stânga, ar fi trebuit să ne axăm şi pe electoratul mai tânăr, dar probabil, a fost „un accident” comportamentul nostru la adresa lor.
Restul e tăcere!!! Urmează în 2008 o campanie care începe în ianuarie 2008 şi se termină în decembrie 2009...
În urma scrutinului, PSD a obţinut, la nivel naţional, un rezultat satisfăcător şi optimist pentru stânga românească – 23%. Pe plan judeţean, Clujul a strâns 15% din preferinţele alegătorilor, un rezultat subţire şi slăbuţ. Lucrurile stau mai prost în municipiul Cluj-Napoca, unde lipsa unui candidat ardelean de valoare, pe locurile eligibile, a determinat un chinuit, palid şi descurajator 11%. Însă, în tot răul există şi un bine, şi spun asta deoarece se preconiza că la începutul campaniei, sondajele de opinie la nivelul oraşului Cluj-Napoca, indicau 5% din preferinţele electoratului.
La începutul lunii octombrie 2007, liderii social democraţi din municipiu, au considerat că trebuie strânsă şi organizată cât mai multă forţă de muncă pentru campania electorală. Unii au răspuns promt cerinţei şi s-au angajat trup şi suflet în campanie, alţii nu au putut face faţă muncii voluntare, iar o parte mai mică a membrilor nu s-a implicat mai deloc. Au fost 5 săptămâni complete de campanie electorală, cu zile mai bune sau mai puţin bune.
În primele zile, sediul organizaţiei municipale PSD s-a umplut cu tineri studenţi, dornici să-şi aducă contribuţia la susţinerea valorilor social democrate. Am remarcat că printre acesţia se afla o tânără nigeriancă, pe nume Grace Osang, care, mai în glumă, mai în serios, provenită de pe un continent unde democraţia ca formă de organizare şi conducere este mai rar întâlnită, s-a angajat în luptă, alături de social democraţi, pentru „demolarea” statutului de ”republică bananieră” dobândit de România în urma guvernării de orientare „portocalie”.
Startul s-a dat luni, 22 octombrie, când tinerii militanţi au fost împărţiţi pe echipe şi zone din oraş. Fiecare echipă era condusă de un „şef”, care avea atribuţii administrative şi organizatorice. Aceştia aveau să fie desemnaţi în funcţie de experienţa câştigată în campanii electorale precedente, dar şi în funcţie de seriozitate şi capacităţile lor de lider.
Revenind la ziua de 22 octombrie, echipele au bătut străzile oraşului cu fluturaşi roşii, marca ,,Demnitate pentru pensionari”, de unde cetăţenii se puteau informa despre proiectul de lege a Partidului Social Democrat de majorare a pensiei. Nu era destul că această muncă necesită răbdare, că toamna şi-a făcut simţită prezenţa, stropindu-ne cu o ploaie măruntă, numai bună să ajungă la piele.
A doua zi, marţi, programul a început mai repede, iar voluntarii au primit aceleaşi materiale electorale care urmau să fie împărţite în aceeaşi zonă. Şi ca ziua de marţi să semene leit cu cea de luni, s-a pus din nou să ploaie, fenomen care îngreuna activitatea şi punea pe jar nervii bieţilor participanţi. Miercuri deja au venit noi directive, alte planuri, alte direcţii. A fost prima zi în care s-au împărţit invitaţii la petrecerea de ofertă electorală a PSD Cluj. Invitaţiile aveau destinaţii fixe, şi munca se anunţa foarte obositoare întrucât distanţa între 2 adrese se întindea pe o raza de zeci, sute, sau poate chiar mii de metri. Nervii aveau să cedeze, uneroi, după ce străbăteai pe jos, prin frig şi ploaie, jumătate de oraş ca să te trezeşti că adresa respectivă este inexistentă sau că destinatarul nu locuieşte acolo. Însă miercuri avea să se producă imprevizibilul – ploaia s-a oprit şi campania avea să se anunţe „însorită”.
Următoarea zi a fost soare şi timp frumos. Joi s-a mers pe teren cu poftă de muncă puternică, iar plimbarea de la o uşă la alta cu invitaţiile era o plăcere. Vineri a urmat lipirea afişelor electorale pe panourile amplasate de primărie, iar tinerii social democraţi aveau motive să zâmbească, deoarece, la sfârşit de săptămână aveau să fie recompensaţi pentru truda electorală. Prima zi de weekend avea să se desfăşoare tot în câmpul muncii, iar obiectivul era finalizarea distribuţiei de invitaţii.
Săptămâna următoare, a sosit o gamă diversificată de fluturaşi electorali, care urmau să fie împărţiţi pe stradă şi în cutiile poştale ale clujenilor. 30 octombrie se anunţa o zi protocolară datorită vizitei efectuată de preşedintele PSD, Mircea Geoană, şi a staff-ului de campanie la Cluj-Napoca. În cursul dimineţii, oficialii partidului, au efectuat o vizită în comuna Chinteni, unde s-au întâlnit cu sătenii. După discursuri şi dialoguri cu sătenii, s-a încins o horă ardelenească în care s-au prins şi liderii politici sosiţi de la Bucureşti.
În cursul amiezii, Mircea Geoană a fost invitat să se întâlnească şi cu tinerii care se ocupau de campanie şi să discute personal cu ei, ba chiar s-a realizat un filmuleţ în care tinerii şi-au spus părerea despre campanie. Filmuleţul, cu toate că nu l-am văzut încă, a motivat spiritul tinerilor implicaţi. Ulterior, la ora 17, a avut loc, la Expo Transilvania, întâlnirea zonală a PSD, la care au fost prezentaţi candidaţii pentru Parlamentul European. Din partea Clujului, a fost prezentată doamna Claudia Anastase, situată abia pe locul 25 în lista social democraţilor cu destinaţia Brusseles.
După această zi, s-a instaurat monotonia, iar restul zilelor au fost doar simple zile de campanie. La 1 noiembrie, acţiunile au fost suspendate datorită simbolului religios pe care-l are această zi. Următoare zi, vineri, se întrezăreau tot felul de probleme. Numărul tinerilor a început să crească, şi mulţi dintre ei erau dezorientaţi, întâlnindu-se pentru prima dată cu experienţa unei campanii electorale. Problema principală a novicilor a fost lipsa de comunicare a acestora cu electoratul, care adesea punea diferite întrebări, însă, fiind o echipă unită, am sărit în ajutorul lor de câte ori era nevoie. Acest lucru i-a motivat şi le-a dat încredere.
Sâmbătă, am acţionat la sate şi comune, unde am ajuns cu 3 maşini şi au fost acoperite 3 trasee diferite. Parcursul zilei care a urmat, s-a desfăşurat în aceleaşi condiţii, dar în zonele judeţului care au rămas „descoperite” de oferta PSD pentru Parlamentul European. În sate, s-a recurs la lipirea afişelor electorale, în timp ce oamenii au fost întâmpinaţi cu „flyere” electorale.
A urmat de o săptămână plină de muncă, iar campania door-to-door (din uşă în uşă) şi-a intrat în drepturi. Aceasta a început chiar de luni, 5 noiembrie. Campania s-a constituit pe echipe, pe cartiere şi pe zone. Echipele au pornit cu materialele electorale – pixuri, carneţele, liniare – intrau în fiecare scară de bloc, băteau la fiecare uşă, iar unde li se răspundea, ofereau un pliant şi un pix. Majoritatea au fost receptivi la mesaj, alţii mai puţin, iar în cazuri izolate erau recalcitranţi.
Campania a continuat în acest fel câteva zile, doar că pe parcurs au mai apărut şi alte materiale, precum mousepad-uri, pixuri personalizate, calendare, etc.
Cealaltă săptămână a debutat cu un material nou – ziarul de campanie, la care oamenii nu au mai fost la fel de receptivi ca înainte, probabil simţindu-se deranjaţi acasă, de acelaşi partid pentru a doua oară. Ziarele au fost împărţite 8 zile la rând, timp în care voluntarii au început să se plictisească, iar numărul şi greutatea acestora, aveau să-i obosească determinându-i, pe unii, să renunţe.
Ultima săptămână a fost mai degajată, iar mesajele electorale s-au îndreptat, în mare parte, spre pensionari. De această dată, s-au selectat adresele persoanelor vârstnice din baza de date a partidului, cărora TSD-iştii le-au agăţat pe clanţa uşilor un fluturaşi cu referire la legea pensiilor, promovată de PSD în vara lui 2007. Această metodă a fost aplicată timp de 3 zile.
Vineri, 23 noiembrie a fost ultima zi de campanie electorală, în care au fost recompensaţi participanţii la campanie, pentru ultimele 7 zile de muncă. Urmau două zile în care avea să se afle rezultatul.
Referitor la această lună de intensă activitate, se poate spune, în final, că s-a muncit destul de mult, deşi nu s-a depus un randament maxim. Poate în unele cazuri s-a lucrat în van şi fără sens, dar asta nu se poate stabili cu certitudine. Poate că nu a fost bine că am intervenit doar la electoratul cu o vârstă înaintată şi am ignorat tinerii şi studenţii clujeni, cărora, alocurea, le-am oferit materiale „marca PSD” numai în 2-3 seri. Ca partid de stânga, ar fi trebuit să ne axăm şi pe electoratul mai tânăr, dar probabil, a fost „un accident” comportamentul nostru la adresa lor.
Restul e tăcere!!! Urmează în 2008 o campanie care începe în ianuarie 2008 şi se termină în decembrie 2009...
Costinaş Ovidiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu